Intr-adevar,se presupune ca parintii nostri au trecut prin viata si detin o experienta vasta in priviinta acesteia,insa si ei mai gresesc,sau uneori manati de un dispret nejustificat fata de partenerul copilului lor,acestia apuca pe un drum al rautatilor si prejudecatilor fata de acesta,incercand sa-l desparta de persoana iubita.
Este dureros pentru un parinte sa-si vada copilul cum se rataceste,in unele cazuri,aventurandu-se intr-o relatie compromisa,cu oameni a caror viata si personalitate lasa de dorit.Insa exista si multi parinti care gresesc amarnic in incercarea de-a ordona,efectiv,odraslei lor sa renunte categoric la relatia pe care o are cu o terta persoana.Unii parinti,pe acest motiv,chiar ajung sa-si renege proprii copii,si aceasta atitudine extrema nu mai constituie o grija fata de acesta,ci deja un vast egoism propriu.
Sa nu uitam ca generatiile sociale sunt intr-o continua schimbare,mai ales la noi in tara cand generatia tanara a apucat un cu totul alt regim fata de gea in varsta,si deci aceasta diferenta este evidenta,puind in calcul si trasaturile tineretii fata de cele varstei mai inaintate.Practic este absurd sa pretinda parintii,ca tinerii,respectiv copii lor,sa gandeasca atat de matur,ca pentru varsta aceastora,fiecare om are perioada lui de vietuire,si deci experientele si trairile specifice.
Din punctul meu de vedere,parintii trebuie sa-si invete copii,sa-i educe in spiritul responsabilitatii si al adevarului,acestia le vor asimila asa cum si le vor aplica asa cum cred de cuviinta,insa daca dau gres,nu trebuiesc pusi la zid sau renegati,fiindca timpul va clarifica lucrurile in cele din urma,si fiecare individ,odata cu pasirea spre maturitate este strict raspunzator pentru faptele sale si va suporta consecintele.
Am vazut la televizor multe emisiuni de divertisment in care diferiti parinti,in speta mame,erau pornite asupra partenerului de viata a copilului lor,dar nu porniti usor,ci efectiv impatimiti de-o ura inimaginabila asupra acestuia,astfel mergand pe un drum presarat numai cu necazuri si ura fata de propriul copil.Aceasta atitudine nu justifica in nici un fel dragostea si grija fata de acesta,ci mai degraba slaba intelepciune si educatie sociala din partea parintelui respectiv.
Este bine ca generatiile sa-si traiasca viata in locuri specifice fiecareia,n-am fost de-acord niciodata cu,convietuirea cuplurilor casatorite,impreuna cu parintii,respectiv socrii,inteleg din motive materiale.Dar este foarte greu,aproape majoritatea cuplurilor care vietuiesc impreuna cu socrii,suporta deseori certuri si incompatibilitati,astfel ajungandu-se la deteriorarea,uneori iremediabila,a relatiei tinerilor,si asta e pacat...pacat de viata cuplului pe care doar moartea ar trebui sa-l desparta,din pacate uneori mai suporta aceste consecinte si niste suflete nevinovate de copii.
Cred ca un baiat sau o fata nu trebuie sa se lase influientati de atitudinea potrivnica a parintilor fata de partenerul ales,chiar daca alegerea nu se dovedeste a fi chiar inteleapta,acestia trebuie sa asculte sfatul parintilor,dar sa judece cu propria minte,dar si inima,ceea ce trebuie sa faca.Tinerii au dreptul la iubire,si nu doar tinerii,dar in general acestia sunt mai dominati de farmecul ei razvratit si atat de minunat.Au dreptul sa-si consume aceasta energie,de neimaginat de altfel,sa simta porniri si frumuseti,de multe ori inlacrimate,pe care toata viata si le vor aminti.
Se stie ca socrii sunt socrii,mereu au ceva de comentat indiferent de personalitatea celui "strain" nou venit in familie,pentru ca in definitiv este un strain pentru ei,de aceia isi permit sa imprime pretentii inaintea acesteia.
Slava Domnului ca am reusit sa-mi iau cu propriile puteri o casa inca de la 24 de ani,astfel ca am fost independenta cu prietenul meu,si ulterior sotul meu,nici nu-mi imaginez cum ar fi fost sa locuim impreuna cu mama sau cu soacra mea,dar cu siguranta nu ar fi fost prea bine,mai ales ca pentru mama nici un barbat nu este bun pentru fetele ei,iar pentru soacramea "femeia trebuie sa taca intotdeauna si sa se supuna barbatului indiferent de situatie",nu de alta,dar tocmai pentru firea mea independenta m-am casatorit tarziu...
Sunt mama de baiat,dar sper ca peste ani sa nu ajung o soacra zgrimturoaica si plina de resentimente fata de viitoarea mea nora,sper sa am judecata vie si inteleapta astfel incat sa nu dau in extreme,ori sa asupresc pe nedrept un suflet la fel de mult de iubit de parintii sai,asa cum imi iubesc eu baiatul.
Parintii care protesteaza asupra prietenilor sau partenerilor de viata a odraslelor lor,de regula nu au o motivatie anume,si ca atare vor reactiona la fel fata de fiecare "intrus" care apare in familia sa,exista insa si exceptii.
|