Citat:
În prealabil postat de TunsDiana
Mai demult aveam patima privitului la televizor. Parintii mei sunt si ei impatimiti. Eu am scapat de aceasta patima mutand tv-ul din camera si astfel nu mai sunt tentata. Mai bine citesti o carte.
|
E uimitor cat de usor trecem de la o placere la alta, considerand totusi ca facem bine, ca doar am renuntat la "ceva". Aceeasi parere o am si cu postul in sine cand renuntam la carne si lactate, dar poftele raman mai departe satisfacute cu "surogat" gen salam de post, pate de post, cascaval de post, prajituri de post, cozonac de post etc. Cum ramane cu "taierea voii", daca eu continui sa-mi fac toate poftele. Daca si cafeaua naturala ar fi considerata "de dulce", desigur am inlocui-o cu naut, pentru ca tabietul nostru sa nu aiba de suferit (asta va spune un om care bea zilnic cafeaua cu caimacul pe partea dreapta...)
Cat despre televizor, am toata convingerea ca este unul dintre "balaurii" din "Apocalipsa lui Ioan". Nici nu ne dam seama cu cata naivitate ne supunem voii lui, in timp ce spunem cu toata convingerea: "Eu n-am sa accept niciodata CIP-ul." Iar balaurul rade si te mangaie pe crestet: "Sigur, sigur, asa e... Sa nu te lasi prostit... Zi-le si celorlalti ca sa se destepte si ei asa cum te-ai "desteptat" tu..."
STIU puterea tv-ului asupra mea. Odata deschis, e greu sa renunt. De aceea, daca ar fi dupa mine, nu l-as deschide cu saptamanile. De doua seri "m-a prins". Intamplarea a facut sa fie deschis pentru un motiv anume, si tocmai urma sa inceapa, nici nu stiu ce episod din Spartacus. Si... n-am rezistat. Nu stiu cat este fictiune si cat e istorie, dar imi starneste interesul, mai ales fiindca se pare ca facea parte din strabunii acestui neam, fapt pentru care i se spunea "tracul". Si astfel rugaciunea de noapte este usor amanata, si poate nici gandurile nu mai sunt tocmai cele pe care ni le dorim...
Adevarul este ca tare greu se mai mantuieste omul cu atatea tentatii in jur...