[vsovivi]

Să mai încercăm odată explicaţia:

1. Avem axa1 cerească definită de polii cereşti nord şi sud în jurul căror poli se rotesc stelele din emisfera nordică şi stelele din emisfera sudică nu ştiu dacă în acelaşi sens faţă de axă sau în sensuri contrare.
2. Axa2 a pământului sferic definită de polii pământului nord şi sud.
3. Axa3 de rotaţie a pământului în jurul soarelui care trece prin soare şi e perpendiculară pe cercul sau elipsa de rotaţie având soarele în centru sau în unul din focare.


Demonstraţie:

Dacă axa1 nu coincide pe întreg anul cu axa2 atunci de nicăieri de pe pământ steaua polară nu arată nordul afară de punctele din planul determinat de cele două axe ce se intersectează, plan care intersectează sfera pământului rezultând un cerc ecuatorial. Şi cum steaua polară arată nordul de oriunde de pe pământ, de pe toată sfera, cu abatere de 1 grad rezultă că e musai ca axele 1 şi 2 să coincidă.

Dacă axele 1 şi 2 coincid atunci rezultă că avem doar două axe axa1=axa2=axa12 şi axa3.

Deci redefinim problema:

Avem axaNS de revoluţie a pământului ce coincide cu axa cerului formată de polul nord ceresc şi cel sud ceresc şi axa de rotaţie a pământului în jurul soareui ce trece prin soare adică axa3 de mai sus.

Să vedem dacă e posibil un astfel de model.

Pentru a exista anotimpuri şi diferenţe de lungime a zilei faţă de noapte, trebuie ca cele două axe ce toamna şi primăvara sunt paralele să formeze unghiuri vara spre nord şi iarna spre sud dacă noi ne aflăm în emisfera nordică.

Dacă axaNS ar avea acelaşi unghi cu axa3 pe toată perioada anului adică dacă am avea vară mereu în nord şi iarnă în sud tot anul atunci:

Luînd steaua polară în observaţie ea ar descrie un cerc mic pe când polul sud ceresc ar descrie un cerc mare cu centrul pe axa3.

Sau dacă ar fi în nord mereu iarnă şi în sud vară, tot anul atunci:

Steaua polară ar descrie un cerc mare şi polul sud ceresc un cerc mic cu centrul în axa3.

Cum avem 4 anotimpuri pe perioada unui an înseamnă că cercul mic şi cercul mare descris mai sus se transformă într-un ovoid cu axa3 trecând prin focarul mai aproape de extremitatea mai ascuţită.

Iar mişcarea stelei polare pe acel ovoid ar fi foarte înceată pe curba mică şi foarte rapidă pe curba mare, iar stelele ce ar avea traiectorii fixe şi circulare faţă de steaua polară ar avea acum dacă soarele ar fi reper şi fix nişte traiectorii ce rezultă în funcţie de poziţia lor la un momendat faţă de steaua polară şi a stelei polare pe ovoid faţă de soare, deci ele faţă de soare ar avea mişcări cu atât mai accelerate cu cât se află mai la distanţă de axa3. Iar acest lucru ne trimite la ideea de a avea stelele nişte viteze diferite faţă de soare pe parcursul unui an variind foarte mult ca mărime deşi de jos noi le vedem că într-un an se învârt pe cercuri concentrice. Ce rezultă de aici? Că pământul şi stelele nu se pot învârti în jurul soarelui simultan căci apar viteze imense cu accelerări şi încetiniri puternice la stelele din extremităţi şi deci e musai că soarele se învârte în jurul axeiNS a pământului.

Acuma dacă soarele se învârte în jurul pământului glob străpuns de axaNS, pentru ca să avem anotimpuri atunci e musai ca soarele să se balanseze adică vara soarele să fie mai sus spre nord şi iarna mai jos spre sud căci altfel nu avem zile mai lungi vara şi nopţi mai lungi iarna, deci traiectoria lui nu poate să fie un cerc în jurul pământului decât o elipsă a cărui plan face un unghi cu axaNS iar pământul e musai să se rotească în jurul axei NS ca să avem zile şi nopţi în timp ce stelele şi ele se rotesc pe cercuri concentrice în jurul aceleiaşi axeNS care trece prin polii cereşti parcurgând anual cercuri complete.

Iar dacă soarele s-ar învârti în jurul pământului pe o elipsă cu pământul situat la intersecţia axelor de simetrie, această forţă centripetă ce ar descrie mişcarea nu ar putea fi descrisă de absolut nicio-lege de atracţie universală şi de forţa centrifugă circulară decât dacă s-ar băga şi electromagnetismul în joc.

Iar a explica o mişcare permanentă elipsoidă într-un plan fix căci soarele e musai să se mişte în acelaşi plan oblic faţă de axaNS în timp ce pământul se învârte în jurul axei sale, tot pe axaNS, ca să avem zile şi nopţi, şi dacă vrem să explicăm aceste rotaţii la infinit doar pe baza legii atracţiei universale şi a electromagnetismului şi a forţei centrifuge circulare datorată vitezei de rotaţie şi inerţiei ar însemna defapt să credem într-o nebunie de mişcare oscilatorie permanentă căci nimic nu l-ar determina pe soare ca să-şi menţină acel plan de mişcare fix faţă de axaNS şi deci nimic nu l-ar obliga să-şi menţină mişcarea elipsoidă, şi cu timpul aceste forţe ar impune echilibrarea mişcării astfel că sfârşitul perioadei tranzitorii ar fi rotirea soarelui pe un cerc perpendicular pe axaNS lucru care ar face clar să dispară anotimpurile. Forţele electromagnetice NN NS SS ar impune eventual soarelui sau pământului o rotaţie în jurul axelor proprii, dar mişcarea finală ar fi doar circulară şi perpendiculară pe axaNS. Astfel că nu ar exista nici anotimpuri şi nici diferneţe între noapte şi zi.

Deci iată că v-am demonstrat, ca dar primit de sus, imposibilitatea practică a existenţei modelului lor explicaţionist solar şi planetar cu steauă polară cu tot. Nu cred însă că cineva a priceput. Poate mai sunt unii tari de cap care au avut răbdare ca să citească.