[vsovivi]

În prealabil postat de stefan florin

cu asta m-ai dat gata! Miscarea soarelui e dreapta...! Prietene soarele se invarte in jurul pamantului sau invers? Doamne ajuta!

Păi dacă nu ai citit ce am scris ca dar primit de sus, nu înţelegi ci cazi din lac în puţ salvându-l pe Dănuţ, adică tu crezi că ori sigur pământul e planetă şi e sferă ori sigur e farfurie, şi defapt nu e planetă şi nici aşa şi nici aşa, şi faci de râs pe Domnul înaintea ateilor care acum susţin că ei sunt atei din vina mea, sau a ta sau a unora ca noi foarte înapoiaţi, deşi eu le-am zis că noi suntem altfel de înnapoiaţi, aşa asemena lui Petru care ispitea pe Iisus cu grijile lui cele 'vrednice' şi deci Domnul ne-a zis ceea ce ne-a zis, doar nouă ca să trecem innapoia Lui.

Soarele semisferic nu se învârte deloc, nici în jurul pământului şi nici pe cercuri cu diametre variabile pe deasupra pământului rond în adânc şi plat la suprafaţă ci el merge tot drept înainte, merge drept pe deasupra însă e deviat ca lovindu-se de mante de către forţele reci ce se ridică dinspre polii frigului, N şi S, până sus la el, la soare. Iar luna semisferică e pe invers, ea nu e apă şi foc cum e soarele ci e apă şi frig adică ea e din apă îngheţată, nu există sol sau roci lunare, şi ea se loveşte de forţele fierbinţi ce se ridică de la pământ în polii căldurii, acolo unde este cel mai cald pe întreg anul şi acelea îi deviază ei mersul cel perfect drept în creaţie, iar stelele şi ele se mişcă fiecare pe firmament sau grupuri fiind şi ele din apă şi foc sau apă şi frig şi fie luminează şi ele fie doar strălucesc sau lucesc fiind luminate aşa ca luna din oglinda cea plană a pământului rond în adânc şi plat la suprafaţa lui denivelată care reflectâ cum s-au rupt apele de ape din pricina tăriei care trebuia să fie după cum a rosti Domnul Cuvânt. Însă ele, stelele nu sunt sori sau galaxii sau gigantice sau pitice sau supernove ci ele sunt mult mai micuţe decât soarele sau luna care împreună formează la eclipsa de soare o sferă cam cât România, iar stelele sunt cât un deal, un copac, un vârf de munte, un oraş, o casă, doar că strălucesc sau lucesc. Şi toate sunt făcute şi puse ca să fie ele spre semne şi anotimpuri şi vremi iar cerul e şi el din apă, foarte fină, care desparte apele de apă şi el cerul trece prin apă şi desparte apa de apă aşa fel încât omul sau soarele şi luna şi stelele sau norii sau vaporii sau gazele trec prin cer căci cerul trece prin ele şi lumina trece prin cer, alunecă prin cer şi se răspândeşte prin cer, iar lumina nu e altceva decât particule de apă şi foc sau e lumină rece de tip apă şi energie a frigului cum e cea de la fulger.

Mersul înainte al soarelui e perfect drept dar nu e pe linia ecuatorului ci mereu oblic şi intersectând ecuatorul şi apropiindu-se de un pol până este deviat îndărăt şi apoi iar trece linia ecuatorului şi se apropie de celălalt pol al frigului şi tot aşa dar el merge tot drept şi luna tot drept dar ea este deviată de polii căldurii...

...iar răsăritul şi apusul sunt efectele unghiurilor de refracţie a luminii, adică a imaginii pe care o vedem, din pricina cerului din apă fină şi a păturilor de aer şi vapori de pe pământul plat, căci luna şi soarele şi stelele nu răsar ci sunt tot timpul la egală distanţă de partea plată a pământului, de suprafaţa lui. Noi avem însă iluzia apariţiei de sub orizont şi dispariţia sub orizont de parcă ar urca pe cer şi ar coborâ pe cer dar nu este altceva decât efectul unghiului \__/ al imaginii şi luminii. Noi credem că soarele şi luna şi stelele se învârt în jurul unei planete pământ sferice fixe sau că noi ne învârtim în jurul soarelui căci neglijăm multe lucruri şi explicăm simplu neluînd în seamă multe alte boservaţii şi alte fenomene care contrazic flagrant modelările astea simpliste al ştiinţificilor complicaţionişti şi simplişti în interpretările lor complet fanteziste.

Deci iată că soarele merge drept tot înainte şi dreapta nu este infinită ci finită iar dacă e finită atunci musai începutul cu sfârşitul dreptei coincid în timp ce lungimea e fixă, căci creaţia e finită şi el merge la nesfârşit într-o zonă finită. Iar linia se frânge spre poli şi soarele îşi schimbă direcţia de apare balansul lateral pe deasupra pământului. Şi luna balansează schimbându-şi direcţia lovindu-se de polii căldurii. Deci iată chiar există cele 4 colţuri al pământului: doi poli ai frigului şi doi poli ai căldurii de care pare că se lovesc soarele şi luna şi stelele, însă fizic nu există nimic, nici un zid, niciun colţ ci forţele fierbinţi şi forţele reci fac să pară că se lovesc de ceva. Altfel, dacă nu ar exista puterea de încălzire a soarelui şi puterea de răcire a lunii şi am avea 0 grade celsius în cer şi pe pământ atunci orice corp ar merge tot drept nefiind deviat de nimic în orice direcţie paralelă cu pământul şi l-am vedea cum trece pe deasupra noastră.

Noi însă avem inoculată noţiunea euclidiană de dreaptă care nu poate să existe fizic conform definiţiei deoarece e o idealizare prin folosirea infinitului adică a faptului că noi ştim cum este şi dincolo de cât ştim, iar segmentul nu e altceva decât un paralelipiped căci punctul este o idealizare infinitezimală spre infinitul minimei dimensiuni ce tinde la 0 adică iarăşi ştim dincolo de cât ştim. Şi deci a ştii mai mult decât ştim nu se poate oricât definim, şi nu se poate fără Dumnezeu deci noi nu putem ştii decât musai un paralelipiped, care poate fi modelat per ansamblu cu un cub abstract, căci feţele lui laterale opuse coincid. Dacă ar fi şi pe verticală la fel atunci şi faţa de jos ar fi la fel cu cea de sus, însă de la început exista un sus şi un jos, deci se poate ca spre jos să existe un capăt cum şi spre sus să existe un capăt fizic al creaţiei, căci Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, deci exista un deasupra căci Dumnezeu forma cerul de deasupra creaţiei prin locul pe unde se purta, iar dedesubt nu umbla nimeni şi practic dedesubt ar fi o graniţă de netrecut căci nimic creator nu a străpuns-o şi nu a fost dincolo. Deci mai jos de fundul pământului şi apelor nu poţi trece decât dacă eşti creator. Iar deasupra poţi trece cât mai sus doar atât cât a creat Dumnezeu sau poţi trece şi în sus şi în jos dacă eşti împreună cu creatorul, însă dedesubt, sub cer apele curg şi se strâng în adunările lor deci va fi o presiune uriaşă.

E vorba de diferenţa dintre ce este creat şi ce nu este creat şi că doar Dumnezeu poate trece în ceea ce nu este şi prin ceea ce nu este creat sau omul în care locuieşte Dumnezeu adică sfinţii Domnului.