Multumesc de sfat,la asta m-am gandit si eu,dar am vb cu ei,am incercat sa le schimb ideile,ca pana la urma dragostea nu cunoaste limite.Dar ...nici o sansa,povestea e mai lunga..mai am un frate mai mare si la fel si la el ,aceeasi poveste,el chiar e hotarat sa se insoare dar parintii nu sunt de acord pur si simplu.Au idei preconcepute...Poate ca as merge mai departe dar mereu as avea un ghimpe in inima,mereu o sa ma gandesc la asta.Imi iubesc parintii si chiar nu vreau sa-i fac sa sufere.As prefera sa sufar eu decat ei sincer.Chiar nu stiu cum ar fi corect.Merg pe o idee in viata: Ca nimic nu este intamplator pe lumea asta si ca Dumnezeu are grija de noi si ne vrea binele.O sa astept cu incredere ca totu se va rezolva,e tot ce mai pot sa fac.
|