Nu cred ca e nimic in neregula. E natural si pentru noi cei din lume sa vrem sa fugim cat mai des posibil de cele lumesti, iar daca prietenii nu sunt oameni cat de cat duhovnicesti iesirile cu ei de multe ori mai degraba aduc o stare proasta decat odihnesc. Plus ca si numai prieteni duhovnicesti avand si tot e bine daca simtim nevoia de singuratate pentru a ne regasi dialogul cu noi insine, cu Dumnezeu. Un sfant contemporan spunea „cat de greu e Doamne sa le vorbeasca despre Tine cei muti de uimire celor asurziti de zgomot”.
|