[dobrin7m]

Puterile sufletului sunt mintea , iubirea si vointa.
Cateva cuvinte ale lui Arsenie Boca.

"Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte, în partea cea mai subţire a făpturii noastre nevăzute. Aici vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. Iar mintea dacă e neînvăţată sau neprevenită despre lucrătura străină, ca un miel neştiutor vede lupul şi se duce la el, crezând că e oaie.

Prima întâlnire între minte şi diavol e la limita momelii pe care o flutură el în văzduhul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintarea la unire. Mintea însă se trezeşte că a fost furată de gând străin şi că se află în altceva, decât ceea ce-i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Aici e lupta şi clipele sunt scumpe, şi de cele mai multe ori, viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi, atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe.
Încă din Vechiul Testament se cunoaştea războiul cel de gând: "Fiică a Babilonului (satana) dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapte ce nea-i făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va zdrobi de piatră (Hristos) pruncii tăi (gândurile celui rău, momelile sale". Ps. 136,8). Deci dacă la ceasul de război, lovim momeala de Numele Lui Dumnezeu, depănând rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase... " vom vedea lucru minunat: pentru ostaş luptându-se Împăratul. Dacă mintea nu-şi aduce aminte de "Doamne Iisuse..." i se va întâmpla că încuviiţează lucrul vrăjmaşului. Această încuviinţare o dă voinţei.

Voinţa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minţii şi niciodată înainte, cel puţin în faptele de conştiinţă aşa e. De aceea se zice că în orice hotărâre avem libertatea voinţei. Darul libertăţii voinţei ni l-a dat Dumnezeu şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Iată cum toată strădania dezrobirii puterilor sufleteşti din patimile contra firii duce de fapt la redobândirea libertăţii de fii ai Lui Dumnezeu. Deci dacă mintea se va afla iubind momeala străină şi sfatul viclean, va înclina cumpăna liberei alegeri spre momeala şi sfatul străin. Aşa se deschide spărtura în cetate şi se năpustesc puhoaie de vrăjmaşi care aşteptau ascunşi afară. Şi repede urmează pustiire jalnică în cetatea sufletului: împlinirea cu lucrul şi repetarea faptei aceleia până ajunge deprindere sau obicei. Înrădăcinarea obiceiului păcătuirii duce întocmirea sufletească şi trupească a omului până la neputinţa de a se mai împotrivi sau chiar până la a nu vrea să se mai împotrivească. Aşa se întâmplă că lucrarea împotriva firii i se face omului "a doua fire", firea fărădelegii. Asta e tot una cu pierderea darului libertăţii voinţei. Totuşi omul slăbindu-i puterile, îşi dă seama că robeşte vrăjmaşului, căci acum pruncii vaviloneşti s-au făcut bărbaţi şi-i simte cum îi fură puterile. Iar lui din multa păcătuire i s-a stins puterea voinţei de a se împotrivi. Vrăjmaşul când află că mintea, împinsă de strigarea conştiinţei, vrea să facă răscoală împotriva robiei sale, vine cu asuprire mare dovedindu-i sufletului că n-are chip de scăpare (duhul deznădejdii). Atunci se află sufletul între viaţă şi moarte: câte unii mai scapă, alţii o duc aşa mai mult morţi decât vii, alţii neimputând suferi se sinucid şi în sfârşit altora de durere li se rătăceşte mintea cu totul, dând în nebunie.
De unde atâta pustiire !? De la o clipă fără Dumnezeu a minţii...."

Asa se naste imaginatia. Vorbirea mintii cu momeala , cum spune Par. Arsenie Boca , este imaginatia. Prin ganduri care daca nu sunt infranate primesc momeala diavolului. Orice pacat sau patima mai intai a fost un gand - momeala, apoi a fost in imaginatie - a doua intalnire in lupta cu diavolul si apoi a fost vointa - incuviintarea infaptuirii dupa care urmeaza fapta propriu zisa. Cine cu adevarat incearca sa se impotriveasca pacatului si se apleaca asupra mintii va reusi sa discearna si sa vada diferenta dintre gand si imaginatie. Imaginatia este rezultat al gandului si premergatoare incuviintarii noastre prin vointa si apoi a faptei.

Nici un gand nu trebuie lasat sa creeze imaginatii. Gandul de este bun trebuie pus in fapta. ca daca este lasat in imaginatie mai intai, diavolul si aici strecoara o samanta ca sa te intoarca din drum si a nu mai infaptui fapta cea buna.