Citat:
În prealabil postat de VladCat
Acuma întrebarea: cum se potrivește „vederea nelegiuirilor lucrate în fiecare zi”, „cercetarea diferitelor întâmplări și păcate” cu lipsa imaginilor, cu lipsa întipăririlor ? Cum putem „chibzui asupra acestui gând (al vinovăției) (...) ferindu-ne în același timp de orice imagine” ?
|
Poate e valabil doar pentru călugări. Dacă e vorba despre Gheron Iosif aici (cel care a scris Mărturii din viața monahală), păi el a ajuns la treptele cele mai înalte ale rugăciunii atingînd contemplația Lui Dumnezeu sau rugăciunea extatică - lucru cu neputință pentru mirenii care nu au cum să practice rugăciunea Lui Iisus în viața obișnuită, cea plină de griji și de probleme de tot felul.
Ca mirean, nu văd de ce ar trebui să-mi amintesc în fiecare seară ce păcățele am comis în ziua respectivă. Dacă e vorba despre păcatele grave, îmi rămîn sigur în memorie, deoarece conștiința mă mustră. Pe acestea trebuie neapărat să le pomenesc duhovnicului la spovedanie. Cred că mi-aș face rău - psihic vorbind - să meditez la orice greșeală pe care am făcut-o, ba mai mult, să mă bat cu pumnul în piept și să silesc lacrimi de pocăință pentru niște abateri ușoare. La fel cum și dacă te-ai spovedit, cred că mai bine e să uiți problemele respective ca să n-o iei razna. Să le uiți, dar să nu le mai repeți niciodată!
Nu prea-mi place nici lista aia de păcate din rugăciunea de seară. Multe nu le comitem zilnic, dar le mărturisim... Nu este de ajuns să mă rog pentru iertare fără să pomenesc lista greșelilor și a păcatelor minore? Nu mă iartă Dumnezeu și așa?
Da, trebuie să stăm cu atenția trează continuu dacă se poate, ca să nu cădem. Dacă am căzut, imediat să cerem iertare fratelui și Lui Hristos Cel răstignit și prezent acolo, de față cu tine, gata să ia asupra Lui păcatul sau greșeala. Nu trebuie să așteptăm seara pentru asta, căci timpul părerii de rău și al pocăinței este acum, nu mai tîrziu.
Poate greșesc, poate nu. Poate că e vorba de nivelul de pocăință de care sîntem fiecare în stare sau la care am ajuns la modul concret... Nu știu, corectați-mă dacă spun prostii.