"Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu." (Matei 19:23-24)
Cred ca textul evanghelic trebuie interpretat in sensul ca bogatia materiala "ne obliga" spiritual la bogatie de milostenii. "In dar ati luat, in dar sa dati!". Faptul ca unii dintre noi avem mare rodnicie de lucruri lumesti atrage dupa sine "obligatia" de a imparti din ele celor ce nu au. Ne putem gandi ca aceasta "obligatie" ii incumba oricarui crestin, insa cu atat mai mult unuia care poate darui inzecit mai mult din ale sale, decat unuia care supravietuieste cu o bruma de avere materiala.
In acelasi timp, nu cred ca starea de fapt de a avea bogatie pamanteasca este cea care ne indeparteaza de mantuire si cred ca aceasta interpretare consuna cu mesajul evanghelic. Mantuitorul Hristos nu a condamnat eo ipso starea de bogatie, ci starea de alienare duhovniceasca fata de Dumnezeu pe care aceasta o creeaza adesea. Dimpotriva, daca ne straduim cu sarguinta, averea materiala poate fi un vector spre mantuire, atunci cand o folosim pentru a infaptui actiuni caritabile, filantropice, umanitare de mare insemnatate pentru semenii nostri.
Doamne miluieste!
__________________
"Dar mai presus de toate, țineți din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulțime de păcate." (1 Petru 4:8)
|