În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Citind acest topic, eu m-aș îngrijora mai degrabă de situația inversă: de influențele penticostale în gândirea ortodoxă românească.
Duhul criticării permanente a preoților, cu precădere a episcopilor și mai ales a patriarhului este duh protestant. Când o preoteasă vine pe un forum public și sugerează că patriarhul este eretic, ceva nu e în regulă. Când, în lumea catolică se mai întâmplă asta, avem o expresie de tot râsul: unei asemenea persoane îi spunem că se crede "mai catolic decât Papa". Dar eu văd frecvent aici forumiști care se cred mai ortodocși decât Preafericitul. Nu. nu e vorba de stiliști, care au încetat de a aparține, formal, de Biserica Ortodoxă Română, ci e vorba de mulți dintre cei care susțin că sunt copiii ei, dar care nu își iubesc părinții.
O altă influență protestantă și, în mod specific, penticostală aș numi-o "trăirismul". Chestia asta, cu "important e să trăiești credința" e ceva vag definit, care mi-a scăpat întotdeauna și care îmi sugerează un pericol pentru suflet, cu atât mai serios cu cât e cumva ascuns în ceață. Pentru mine, a-L iubi pe Cristos înseamnă a asculta de legile Lui. E un act de voință.
O a treia influență penticostală asupra cultului ortodox este dată de supralicitarea unor charisme speciale, pe care, uneori, Dumnezeu le conferă unor oameni fără legătură cu meritul lor personal. Ideea de a căuta un "duhovnic văzător cu duhul", idee căreia i s-au consacrat topicuri speciale, este, pentru mine, o idee de extracție penticostală. Din punctul meu de vedere, Dumnezeu a avut grijă deja să am un duhovnic bun: este parohul bisericii de care aparțin și în a cărei matricolă a botezaților apare numele meu. Când mă voi muta și voi aparține altei parohii, preotul de acolo va fi păstorul pe care Dumnezeu mi l-a dat mie și pe acela îl voi ruga să aibă grijă de sufletul meu. Ideea de a merge la nu știu care mănăstiri gen Petru Vodă, în care să dau peste un "preot înduhovnicit", vine și ea cu pericolele ei.
|