7. Punctul de non–retur ecologic va fi depășit
Este evident că începem să ne izbim de limitele ecologice în activitatea economică.
Un sistem economic liberal, al cărui scop este căutarea profitului pe termen scurt pentru interese particulare, nu poate să ia în considerare costurile pe termen lung cum ar fi degradarea mediului.
Modelele economice actuale sunt totodată incapabile să estimeze la justa sa valoare “producția” naturii, indispensabilă supraviețuirii noastre: producția de oxigen, fixarea gazului carbonic de către păduri și ocean, reglarea temperaturii, protecția împotriva razelor solare, reciclarea chimică, repartiția ploilor, producerea apei potabile, producerea alimentelor etc.
Dacă modelele economice ar integra costul real al distrugerii naturii, al poluării, al modificărilor climatice, aceasta ar schimba în mod radical estimarea noastră în legătură cu ceea ce este “rentabil ” și ce nu.
Producția naturii a fost evaluată la 55.000 miliarde de dolari pe an de către un grup de oameni de știință al Institutului pentru Economii Ecologice al Universității din Maryland în 1997.