Citat:
În prealabil postat de Raoul
Sa sparg eu gheata. La mine nu se roaga nimeni,dapai sa ne mai rugam impreuna. Plus ca daca tin si eu post din nevrednicia mea o miercure sau o vinere,sau incerc sa mai tin acolo vreo saptamana dintr-un post,imediat mi se sare in cap,ca n-am de lucru,ca nu am ce manca,ca nu stiu ce etc. Plus ca nu vad cu ce as fi eu mai castigat daca s-ar ruga si altcineva cu mine,cand Hristos ne-a spus clar: cand ne rugam sa intram in odaia noastra si sa inchidem usa! Sa ne rugam in ascuns,ca Tatal nostru care vede in ascuns sa ne rasplateasca noua. Eu zic ca e destul de limpede.
Doamne-ajuta!
EDIT: cand copilul e mic si se roaga altcineva cu el,spre a-l invata,asta e alta poveste. Ca si eu am invatat de la mama prima oara sa ma rog.
|
Partial, subscriu. In cea mai mare parte.
Dar te si contrazic. In primul rand, rugaciunea colectiva e foarte importanta. Si la biserica e bine sa mergem tocmai pentru a ne ruga impreuna. ("Unde sunt doi sau mai multi adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu" ...stiti voi). Nu cred ca ar fi rau de loc ca o familie unita sa se roage impreuna, macar din cand in cand. Ceea ce a cred ca avrut sa spuna Cristos e sa nu ne rugam in vazul lumii "ca sa ne vada lumea ca ne rugam", si de asemeni a zis acelasi lucru si despre post, sa nu stie nimeni ca postim.
Concluzionez: daca ai o familie credincioasa, e foarte bine sa va rugati, sa postiti, sa mergeti la biserica impreuna. (normal, copii mici dupa un anume tipar, oamenii mari si copii mai mari, dupa randuiala hotarata impreuna cu duhovnicul lor). Daca insa traiesti intr-o comunitate sau o familie mai putin credincioasa, decat sa te certi cu toata lumea, mai bine te rogi (si pentru ei, desigur) si postesti in ascuns.