[Yasmina]

În prealabil postat de konijiro

Da, sunt corpuri distincte. Dar nu atat de distincte incat ca respectivele celule sa poate trai in afara corpului mamei, nu? Ca daca se putea, nu mai aveam aceasta discutie despre drepturile fatului care contravin drepturilor mamei.

Ti-am spus mai sus ca chestionezi degeaba metoda de perpetuare umana;banuiesc ca ai fi dorit sa ne inmultim prin clocirea oualelor(eventual clocite in nisip,ca sa nu aiba parintii nici o responsabilitate).

În prealabil postat de konijiro

Da, este o fiinta, in acelasi fel in care un organism unicelular este o fiinta. Din punct de vedere neuronal si al constiintei sunt tot acolo.
Ce nu intelegi tu este ca exista o diferenta clara intre fiinta si persoana, din punct de vedere legal.

Nu poti pune semnul "egal" intre un om adult (sau copil), care a experimentat si inteles viata si un grup de celule care sunt vii, dar cam atat. Valoarea unei vieti e data, pe de o parte, de valoarea atribuita de individul respectiv propriei vieti, si pe de alta parte, valoarea pe care i-o atribuie cei care il cunosc si apreciaza pe acel individ.

Deci pana pe la ce varsta ne putem ucide copii pe motiv ca nu sunt persoane,nu au experimentat si inteles viata???
Nici nou-nascutii nu prezinta vreo activitate cerebrala care sa se situeze la nivelul adultilor sau copiilor mai mari,si ei pot foarte bine sa fie ucisi dupa rationamentul tau.

La fel,daca unui individ(matur)nu i se atribuie nici o valoare,cum spui tu de catre cei care ar fi trebuit sa-l aprecieze(din ce pdv?)inseamna ca nu reprezinta mai mult interes decat un "grup de celule",deci rezulta ca si acesta trebuie omorat?!?!?
Probabil ca esti adeptul eugeniei care considera ca dreptul la viata il au numai persoanele exceptionale,elitele.

În prealabil postat de konijiro

Deci vezi tu, de la "fiinta" la "persoana" e o cale tare lunga de strabatut.

Nicidecum,sunt sinonime;fiinta are au inteles mai spiritual iar persoana un inteles social;copilul devine persoana pe lume asta la intocmirea primului ID(certificatul de nastere)odata cu capatarea unei identitati sociale.

În prealabil postat de konijiro

Repet: nu cred ca avortul e ceva de dorit. Nu cred ca exista femeie care sa faca asta pentru ca isi doreste, pentru
ca e cool sau la moda. La urma urmei vorbim de o procedura chirurgicala evaziva. Insa este sustinuta de un anumit rationament, care depinde de persoana in cauza.

De multe ori decizia e luata pe baza unor factori sociali, economici, profesionali si psihologici. Exista situatii in care femeia respectiva (si potentialul tata) nu au resursele materiale, de maturitate, afective si timp sa se dedice unui copil. De cele mai multe ori, acel copil nu va fi unul reusit, care sa aiba o viata fericita.

Se gasesc solutii,insa majoritatea apeleaza la aceasca cale din mandrie,daca ar naste copilul ar avea de infruntat gura lumii sloboda,ar trebui sa se confeseze parintilor,rudelor,prietenilor...e mult mai comod sa te prezinti incognito la un cabinet si sa ceri"deparazitarea"in cel mai mare secret!Ce atatea responsabilitati si procese de constiinta?nici usturoi nu am mancat,nici gura nu-mi miroase!

În prealabil postat de konijiro

Deci, pana la urma, despre ce discutam?
Pe de o parte, avem optiunea de a oferi celor doi oameni sansa de a-si continua viata, parcursul educational si profesional, urmand sa aiba copii cand si cu cine si-i doresc, si cand sunt pregatiti sa fie parinti. Copii fericiti, crescuti intr-un mediu familial stabil.

Pe de alta parte, vorbim de varianta in care, din cauza unei clipe de distractie sau neatentie, un parinte sau ambii sunt nenorociti, si au sanse maxime de a nenoroci si un al treilea individ, nenascut inca. Sa inteleg ca 3 vieti nefericite si neimplinite sunt mai valoroase decat 2 fericite si implinite?

Este mult peste doza de pesimism admisa,sa declari ca cei 3 nu vor fi fericiti niciodata.
Viata este o necunoscuta,sunt multe rasturnari de situatii.

În prealabil postat de konijiro

Ce facem aici? Un concurs de fertilitate, unde vrem copii doar pentru ca au fost conceputi, indiferent cum si de cine, fara sa ne intereseze cum si unde vor creste, si ce fel de viata vor avea?

Poti sa ai dialogul asta pe culoarele cabinetelor private de avort si planning familial.Intreaba-le direct pe cele care concep copii "indiferent cum si cu cine,fara sa le intereseze cum si unde vor creste si ce fel de viata vor avea"!
Acestea nu sunt argumente pro-avort ci argumente pro-abstinenta.Daca nu ai nici de unele,nu-ti mai pune si alte paie in cap,foloseste metoda calendarului sau apuca-te de hobby-uri reale!Avortul nu este o metoda contraceptiva!
Oamenii trebuiesc sa invete sa actioneze preventiv,nu reactiv.Vaicarelile despre cresterea copilului poate ar trebui sa se dea inainte de jocul de-a mama si de-a tata!