Citat:
În prealabil postat de konijiro
Vorbesti de egoism. Dar voi, care sustineti ca acel copil trebuie sa se nasca indiferent de viata care i sa va oferi, nu suferiti cumva tot de asta? Nu tot egoism se cheama atunci cand iti promovezi dogma fara sa te gandesti la persoana respectiva? Pentru ca pe voi va intereseaza interzicerea avortului, atat. Nu am vazut aici nici un contra - argument valabil legat de problemele unui copil nedorit odata ce el se naste. Nu am vazut pe nimeni care sa se intrebe din ce vor trai copiii aia, ce fel de viata vor avea intr-un orfelinat, etc.
|
Orice om trebuie să se gândească la toate aspectele astea
înainte de a concepe. Odată ce l-ai conceput, ești dator să te îngrijești de el, să-i oferi tot ce poți. Se numește responsabilitate. Tu n-ai nimic împotriva iresponsabilității sexuale. Afirmi dreptul la iresponsabilitate, care pentru tine e sinonim cu fericirea.
Din prisma asta probabil privești și expresia din semnătura ta: „trăiește o viață împlinită” - fă ce vrei. Dacă crezi că asta chiar te va împlini, sunt convins că greșești. Omul se împlinește ieșind mereu din sine, uitându-se pe sine, transpunându-se, prin iubire, în altceva sau altcineva. Nu o spune doar Hristos (cu alte cuvinte), o spune și o parte a psihologiei moderne. Nu în centrarea în sine își găsește cineva fericirea, ci, din contră, ieșind din sine.
Iar avortul, repet, e expresia maximă a egoismului, a neputinței de a ieși din sine, a uciderii celei mai neajutorate ființe umane, dintr-un egoism cumplit.