"Cei ce voiesc sa se mantuiasca nu tin seama de scaderile aproapelui.
Iar noi, nenorocitii, il judecam cu nepasare, ne scarbim de el, il dispretuim pentru orice vedem sau auzim, sau banuim in privinta lui. Si ceea ce e mai cumlit, e ca nu ne oprim numai la vatamarea noastra, ci, intalnind pe un alt frate, ii spunem indata si aceluia: S-a intamplat aceasta si aceasta.
Si-l vatamam si pe acesta, aruncand si in inima lui pacatul. Si ne aflam lucrand impreuna cu dracii la pieirea noastra si a aproapelui. Caci cei ce vatama un suflet ajuta dracilor si lucreaza impreuna cu ei, precum cel ce foloseste pe acela e impreuna-lucrator al sfintilor ingeri.
Daca am avea iubire, impreunata cu mila si cu durerea, nu ne-am ingriji sa vedem scaderile aproapelui. Caci zice: Dragostea acopera multime de pacate (1 Petru 4, 8); si iarasi: Dragostea nu socoteste raul, toate le acopera si celelalte (1Corinteni 13,5).
Deci si noi de am avea dragostea, insasi dragostea ar acoperi orice greseala precum si sfintii fac asa, vazand zdrobirea oamenilor. Caci nu sunt orbi sfintii. Si totusi nu vad pacatele lor. Pe de alta parte, cine uraste asa de mult pacatul, ca sfintii? Dar nu urasc pe pacatos, nici nu-l judeca, nici nu-l ocolesc, ci impreuna patimesc cu acela, il sfatuiesc, il mangaie, ii slujesc, il tamaduiesc ca pe un madular bolnav; toate le fac ca sa-l mantuiasca" (Ava Dorotei, Felurite invataturi lasate ucenicilor sai, Cuvantul 6, c.7,8, Filocalia IX).
|