Daca nu trebuie sa ne rugam pentru cineva pe motiv ca nu merita, atunci cel mai indreptatiti am fi sa nu ne rugam niciodata pentru noi insine.
Sunt eu in masura sa discern daca aproapele meu merita sau nu rugaciunea mea? Cunosc eu taina inimii sale? Ma indoiesc. Dar taina inimii mele o cunosc, macar in parte. Daca sunt sincer, voi recunoaste ca eu sunt primul care nu sunt vrednic de rugaciunile mele si ale celorlalti. Altfel, dam dovada de fariseism.
Cred ca Dumnezeu primeste rugaciunile celui ce-si vede micimea, atat pentru sine insusi, cat si pentru ceilalti. El nu cauta la meritele noastre, ci la adancul smereniei.
|