Este vorba de ceea ce numim "indragostire".
(in engl. Limerence, crush, infatuation)
Nu este o idee preconceputa, ci chiar sustinuta de multe studii.
Stiu ca ideea este socanta, la fel am respins-o si eu cand ne-a fost prezentata la un curs in facultate.
Mecanisme de aparare psihica intra in actiune si primul gand (al doilea.. al cincizecilea..) este sa negi ca aceasta idee.
Dar daca te obisnuiesti cu ea, se observa ca se verifica in realitate. Poate nu este vorba de 3 ani, ci undeva intre 1,5 pana la 4...
Si nu este vorba de iubirea "transfigurata".. Dar uita-te in jur (prieteni, vecini, rude, colegi), ce vezi? Iubiri sublime? Ma indoiesc.
Majoritatea casniciilor trec prin crize. Iar prieteniile (concubinajele, de fapt) se erodeaza in circa 3 ani, dupa cum arata si studiile.
Dar in familia traditionala, in trei ani de pasiune ar fi aparut macar un copil care ar fi facut tranzitia catre altceva aproape neobservata.
Dar omul actual este narcisic + hranit cu idealul romantic (promovat de mass media). El cauta pasiunea si romantismul vazut la tv si .. 1. Fie resimte lipsa acestora si "la nevoie" sacrifica femeia de langa el pentru a le gasi in alta parte, 2. Fie se minte singur si fabuleaza, inventand "realitati" ce nu exista.
Eu cred ca pentru fiecare lucru exista un timp si un rost.
Daca indragostirea este in firea lucrurilor la 16, 18.. hai 20 ani, mi se pare nerealist, imatur sa cauti asa ceva la 40 ani. Cu atat mai putin sa-ti imaginezi ca este o stare normala.
Legatura dintre doi oameni casatoriti de multi ani (ma refer la casatoriti pt ca pe cei in relatii de concubinaj in sufla vantul in orice parte) este construita pe alta structura decat a celor care nu au trecut de acei "trei" ani de indragostire.
Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Iubirea dureaza trei ani O simplă prejudecată și mai ales, pentru cei slab înduhovniciți, găunoasă și ... motiv de divorț.
Și apoi, ca să ai răbdare și înțelegere, trebuie să iubești. Bănuiesc, Anna21, că totuși te refereai totuși la iubirea conjugală și nu la iubirea grobiană cu determinări fiziologice cultivată pe la popoarele "civilizate"?
Ei da... Și ca să fie drept credincios, soțul ideal trebuie să fie liber, responsabil și mai ales, înțelept.
Și apoi, iubirea nu durează trei ani, devine, se desăvârșește, se transfigurează și capătă forme noi de manifestare. Asta este altceva, nu înseamnă că încetează acolo unde există cu adevărat.
Și încă ceva: Cel care declară că urăște o persoană (pretins iubită odinioară) înseamnă că nu a iubit cu adevărat niciodată. Nu poți să iubești și apoi să urăști. Pur și simplu nu ai iubit și nu iubești. Sună extrem? Sună imposibil? E adevărat! Dar și mai adevărat este că "mulți chemați, puțini aleși". În cazul de față, câți oare iubim cu adevărat sau măcar ne aflăm pe calea iubirii? Soț ideal? Soție ideală? Există doar ființe umane care-și dedică viața lui Hristos și mântuirii proprii și în cazul căsniciei, parteneri pe calea desăvârșirii. Restul sunt povești cum bine se amintea pe topic.
|