[sophia]

Multumesc pentru raspunsuri. V-ati straduit sa ma incurajati, dar mi-este cumva mai rau acum.
Am raspund la cateva probleme ridicate:

1. Nu pot sa ma intorc in tara. Mai au si altii un cuvant de spus.
2. Nu, n-am spus ca sunt cea mai buna din parohie si nici ca sunt nevinovata.
3. Cand spuneam de dus la catolici nu spuneam sa-mi schimb confesiunea, ci merg la ei la biserica. E o diferenta.

Poate ca aveti voi alte solutii, vad ca nu va inspira cele gasite de mine.

Erethorn si Mihnea - am impresia ca va bateti joc de mine prin raspunsurile voastre. Nu de asta am nevoie acum.

Iubirea de oameni are multe forme. Ce legatura are cu preotul?
Nu critic preotii de dimineata pana seara.
Am intalnit si adevarati preoti, care stiu sa se poarte cum trebuie cu oamenii.

Ba da, se poate sa iubesti in singuratate, atunci cand este vorba de Iisus. El este cu tine tot timpul si pretutindeni.
Si macar nu te raneste nimeni si nu iti faci pacate. Macar o vreme poate functiona.

Imaginea descrisa de Mihnea este interesanta, frumoasa.
Am insa doua obiectiuni:
a. Acolo este Iisus, nu un preot care raneste.
Si pe oamenii aceia nu-i cunosc, ei nu ma cunosc. Sunt tot singura. Nu-mi face nimeni nimic. Stau si-l ascult pe Iisus si el ma poate ajuta si vindeca.
Iar Iisus este acolo pentru toti, nu numai pentru unii si nu face discriminari si nu spune la unii da si la unii nu.
Astea sunt diferentele.

Mai este ceva:
Exista totusi si solutii mai aspre (sa scriu la episcopul de care apartinem, sau sa apelez la cineva din cercul (clerical) al preotului).
Dar ma gandesc (deocamdata) la solutii pentru mine.
Poate ca o pauza ar fi buna pentru toti, pana cand o fi mai bine.
Nu vreau sa renunt la El, la biserica si sunt convinsa ca El imi va arata drumul si mie si...poate si preotului meu.
Trebuie sa se schimbe ceva in lumea asta si sa fie mai bine. Inclusiv in Biserica Ortodoxa.
Dar vad ca sunt tot mai multe incercari... (biserici care ard, conflicte in biserici, etc.)
Dumnezeu arata cu degetul ca asa nu se mai poate...