"Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele este suflet; să nu mănânci sufletul laolaltă cu carnea;"(Deut.12,23 - versiunea Anania)
Ăsta este cel mai tare verset! El singur, demolează toată șandramaua teologică a "
sufletului nemuritor" care la moarte se ridică, se învârte, iar apoi pleacă în Cosmos ca satelitu'.
Tot el explică și sensul alegoric al episodului din
Apoc.6,9-10 în care "
sufletele" martirilor strigă. Strigă la fel cum strigă și sângele martirului Abel (
Facerea 4,10). Sufletul e identificat cu sângele - acest motor al vieții, care odată cu luarea curentului (suflarea de viață) moare!
Sufletul moare!