Citat:
În prealabil postat de lore86
Ca sa nu mai zic ca acu 2 zile am mers la supermarket, m-am oprit la raoinul rechizite si in timp ce cautam o ascutitoare mi-a sarit o cutie de creioane in ochi. Back-groundul era plin de... cruci frante si intoarse, incadrate in cerc. Iar acele rechizite vor ajunge pe masa copiilor.
una e sa nu le vezi, si alta e sa spuni ca nu exista.
|
La aceasta, noi trebuie să reacționăm prin mai multă vizibilitate a simbolurilor noastre, a apartenenței noastre. De fapt, a credinței noastre. Sunt pline magazinele religioase (știu, nu spermarket-urile....) cu tot felul de semne de carte cu chipul Sfintei Fecioare, insigne cu Doamna Noastră sau cu alți sfinți care se pot prinde pe ghiozdan, reminder-uri magnetice de pus pe frigider etc. Am văzut un dos de mașină cu un pește desenat pe care scria "proud to be a christian", tricouri pe stradă cu "Radio Maria", rozarii purtate în chip de mărgele, etc. etc.
De ce, atunci, văd MULT mai des tricouri cu Iron Maiden decât cu veneratul și seninul chip al lui Our Maiden ? De ce Che Guevara apare mai des decât Isus Cristos ? De ce, când aniversăm pe cineva și cântăm "La Mulți Ani cu sănătate" ne oprim la prima strofă ? De ce când cântăm "Deșteaptă-te, române!" ne ferim de strofa "preoți cu cruce-n frunte" ? Nu cumva, zicând că nu în fariseism spectacular se cuvine a ne manifesta credința, ci în discreție, nu cumva zicând că a fi creștin e ceva "în inima noastră", noi, de fapt, ne rușinăm de Cristos și uităm misiunea de bază a laicilor în Biserică: aceea de a face ca Urbs Hominis să devină Urbs Dei, cu alte cuvinte de a preface lumea în sălaș bineplăcut Domnului ?