[TINERI PENTRU ROMANIA]

CALUL TROIAN

Grecii, care au încercat fără succes timp de zece ani să ocupe Troia prin forţă, se hotărăsc în cele din urmă să recurgă la un şiretlic.
Se prefac că se îmbarcă pe corăbii şi se ascund într-un golf din apropierea cetăţii.
La plecare lasă în urma lor un cal enorm de lemn cu o mulţime de soldaţi ascunşi în interiorul lui.
Troienii veniţi în tabăra grecilor văzând ciudăţenia se pierd în supoziţii.
Unii, ca Thymetes, cer să fie dus calul de lemn în oraş, alţii, ca Laocoon, cer distrugerea lui.
După multe ezitări hotărăsc aducerea calului în cetate.
Pentru că nu pot introduce colosul pe niciuna din porţi troienii sunt nevoiţi să-şi distrugă singuri o parte din zidurile de apărare.
„Toţi se apucă de treabă.
Sub picioarele calului sunt puse roţi.
Se întind frânghii de cânepă.
Maşina fatală trece de ziduri cu burta plină de soldaţi şi arme.
În jur oamenii cântă şi dansează bucuroşi să atingă odgonul ce le va aduce pieirea.”
Urmarea nu e greu de ghicit.
După ce populaţia se „cufundă în vin şi somn”, grecii ies din cal, omoară străjile şi deschid porţile oraşului pentru armata lor revenită în secret.
Măcelul şi jaful încep...
Exprimarea nemulţumirii, faţă de comportamentul necorespunzător al celor pe care i-am ales să ne conducă, e necesară.
Explozia necontrolată de mânie, violenţa, vandalismul sunt calul troian intrând în oraş în aclamaţiile mulţimii.

Mihail Gh. Bujor (Ghebu)