O experienta sublima din copilarie.
Era noapte, in 1997 martie. Bunicul imi spunea o poveste, dormeam in seara aceea cu el.
Deodata casa a inceput sa tremure, sa se clatine. Nu am reactionat, mintea mea s-a golit brusc, nu mai experiemntasem sa fuga pamantul de sub picioaare, sa se unduie in adancuri, simtit.
Bunicul a strigat "cutremur! afara!" si a pornit spre usa. Am fugit, neintelegind cuvantul "cutremur" dar simtind ca e ceva rau, periculos. Am luat-o inainte, prin tinda. dar pamantul s-a clatinat tare, am ramas socat pe loc, stuporat. Deasupra era o grindina arcuita, o bolta din piatra si caramida. S-a desprins, sute de kilograme de moloz... peste mine...
Atunci bunicul, care ajunsese langa ceilalti ai casei, adunati sub caisul din mijlocul curtii, m-a vazut, s-a dezmeticit primul. A sarit si m-a prins in brate. In jurul meu caramizi, piatra, mortar. Pe mine nu cazuse nici una. Zidul cazuse pe tot locul dar pe mine nici una. Nici o atingere.
Tata tinea caisul cel mare in brate si, pentru prima data de cand ma nascusem, pentru prima data il auzeam pe tata, ateul, cel care nu se inchina si nu mergea la biserica si nu spunea rugaciuni, l-am auzit pe tata spunind: "Doamne, ai mila de noi, de copilasii mei!"
Si Domnul a avut. Cutremurul a incetat, la scurt timp.
A fost o experienta sublima. Nu stiam ca tatal meu era un om atat de bun, de puternic.
Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+