Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu știm ce a fost: cert e că urmarea este una dintre situațiile nu foarte frecvente în Biblie care dovedește că Dumnezeu are un umor teribil. Vasăzică, Iona era tare enervat pe niniviteni. Se așează în afara cetății, ca să vadă cu ochii lui distrugerea ei. Dar Dumnezeu îi dă umbră, fâcând să crească hedera, sau rapița, ori curcubetele. Pe cât de repede crește planta a cărei specie ne chinuim să o identificăm, pe atât de repede se usucă din cauza unui vierme, pe care Dumnezeu îl îngăduie la rădăcina ei. Prilej pentru Iona, rămas cu ochii în soare, să se enerveze a doua oară. Dialogul îl citim în ultima parte a cărții lui Iona.
|
Viermele acela era viermele mandriei: "-Eu sunt cel in credinta cea buna, eu merit sa ma mantuiesc! Voi astialalti, amaratilor, vai si amar de voi, habar nu aveti pe ce lume traiti! Va propovaduiesc eu pocainta, dar doar asa ca sa nu aveti motiv de dezvinovatire, sa nu spuneti ca n-ati auzit cuvantul Domnului! Insa, iadul va mananca, ca asta meritati!"
E un mod de propovaduire care nu e deloc placut Domnului. Dar, iata ca Domnul S-a folosit si de un astfel de profet. Cat de nebanuite si de neintelese sunt caile Domnului! Si cat de nelimitat este El!
Har, smerenie si jertfa de sine.