• Iisus sfinţeşte unirea trupească a bărbatului cu femeia, ridicand casatoria la inaltimea de mare Taina - in Hristos si in Biserica.
• Când este evitată concepţia copilului, este nepermisă şi rusionoasa chiar împreunarea cu soţia legitimă” – Sf. Augustin.
Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare.
• Împlinirea oricărui instinct al firii e însoţită de plăcere. Omul, numai omul, dintre toate vieţuitoarele, vrea să despartă funcţia biologică a instinctului în doua, vrea să separe rostul instinctului de placerea ce-l însoţeşte, alegându-şi plăcerea şi refuzându-i rostul.
• Când însă a păcătuit, Adam urma să moară şi să se stingă omul din zidire. Dumnezeu însă văzând că peste toate veacurile că mulţi au să se întoarcă din dobitocie, l-a osândit la calea naşterii trupeşti, care constă din pătimire(poftă) şi păcat - păcatul avându-şi porneala în patimă (poftă) şi plăcere, iar pofta (plăcerea) fiind dată pentru acest chip de naştere, ca intr-o lege de pedeapsă dată firii. Căci cu cât se silea firea să dăinuiască în viaţa aceasta prin naştere curată, cu atât se strângea pe sine-şi mai mult în lanţul legii păcatului, sporindu-se şi moartea. I s-a dat deci omului pedeapsa să lupte cu moartea de care se atinsese cu voia.
• Şi iată aşa, furişinu-se în sfatul minţii legea păcatului, care este plăcerea simţurilor, pentru care s-a şi hotărât moartea trupului, de atunci mintea multora dă trupului numai sfaturi împotriva firii, sau sfatul fărădelegii”…”Căci ceea pentru simţuri este lumina şi plăcere, pentru minte este adânc de întuneric. Simţurile nu sunt în stare decât de rătăcire şi nu aprind decât stricăciunea trupurilor, iar mintea împinsă în acestea este nu numai contra firii ci şi împotriva lui Dumnezeu. Iar o minte înnebunită de simţuri şi de poftele contra firii, prin care lucrează toată pofta vrăjmaşă, ce sfaturi poate să dea decât sfaturile tâlharilor care căsăpesc pe cei ce coboara din Ierusalim la Ierihon: copiii ce vin în lumea aceasta.
Oare venirea lui Iisus la nunta din Cana să nu aibă şi un înteles mai adânc? Oare să nu îsemneze ceva mai mult faptul că la nuntă face prima dovadă a dumnezeirii Sale? Oare nu trebuie de aici înainte socotit şi Dumnezeu ca prezent la nuntă? Oare Dumnezeu nu are nici un cuvânt în biologie? Nici un lucru ? Nici un sens? Nici o conducere? A dat legile şi a părăsit lumea? Sau legile îl exclud pe Dumnezeu? De ce a ridicat căsătoria la rangul de Taină între cele şapte, iar Bisericii i-a dat în grijă – deci în răspundere şi în drept – de urmări cu luare aminte roadele tainei, aceşti muguri ai vieţii, copiii? Nu oare de aceea ca ei să fie fiii Săi, întregi la minte şi la trup, şi nu dimpotrivă, puii fărădelegii?
• Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu râvnitor, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine până la al treilea neam şi al patrulea neam şi Mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele” (Ieşirea 20, 5-6).
• Ridicarea căsătoriei din desfrânare la înălţimea de Taină este singura stavilă în calea pustiirii.

ps: sunt doar cateva raspunsuri la intrebarile dmv. "Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi" - Din invataturile Parintelui Arsenie Boca va raspunde la toate aceste intrebari.