[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Va multumesc, Doamna Dobrin, pentru selectiile din Filocalia!
De mare folos si, mai ales, cu putere de clarificare in dilemele de aici privind mantuirea, iubirea si altele...
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Nu imi multumi frate Ioane, te rog mult lasa domniile pentru cei care sunt domni.
Cu adevarat Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Cata bucurie a mintii cand vezi ca Dumnezeu toarna in tine intelepciune. Si vezi asta mai clar cand iti intra in minte invatatura si apoi descoperi intarirea invataturii celei bune, descoperind ca si la alti oameni a turnat aceeasi invatatura. Atunci e bucuria mintii. Nu a inimii.
De pilda: anul trecut am explicat versetul din fericiri cum am gasit in mintea mea, prietenei mele, si acum am gasit si citit aceeasi explicatie a versetului din fericiri, cu minciuna prigonitorilor, deci am gasit-o la Arhiep. Irineu Bistriteanul. Apoi am tot incercat sa spun cum e cu faptele bune, de cateva luni tot spun aici, si ieri am gasit pe Calist Patriarhul cautand cuvinte de rugaciune nu de mantuire. Vroiam sa ma intaresc in rugaciune cu cuvintele sfintilor. Cata bucurie a mintii ca am gasit in cuvantul din Fiocalia intarirea invataturii lui Dumnezeu in mine.
Bucuria mintii asta inseamna, sa te bucuri de darul lui Dumnezeu si sa fii constient ca de la Dumnezeu sunt toate. Sa constientizezi ca atunci cand daruiesti ceva, fie si un cuvant bun, nu este de la tine ci de la Dumnezeu, ca tu nu esti capabil de o asa intelepciune.

Asadar noi oamenii infaptuim, si simtim bucurie, dar este o bucurie a inimii, cand se strange pieptul si o simti in piept si te bucuri si simti ca tu ai facut binele din vointa ta. este si acesta un control al motivului daruirii. (Ex: ma duc acum si daruiesc vecinei mele 50 lei ca e saraca si stiu cu nu are mancare, acesta este motivul exterior, insa inlauntru exista motivul interior - simtaminte, acestea trebuie analizate - si indreptate spre Hristos). Cum sunt simtamintele in interior acelea conduc fapta spre fapta buna de credinta sau spre fapta buna naturala a noastra fara roada pentru mantuire. Nu din roada culeasa de primitor, vecina, rezulta fapta de credinta ci din simtamantul din noi.

Trebuie practica. De aceea ne numim crestini practicanti. Doar din vorba si filosofie niciodata nu vom ajunge crestini adevarati.

Insa cand simti ca ai facut un bine din vointa lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului atunci nu mai simti bucuria infaptuirii in inima, ca si cum tu ai facut-o, ci doar constientizezi in minte ca nu e fapta ta ci a lui Dumnezeu si atunci te bucuri cu mintea. E un fel de bucurie a mintii, de fapt de recunoastere a supunerii si de umilinta in fata Celui care ne-a creat.

Asa si cu faptele de credinta. Si atunci cand cineva iti multumeste, simti ca nu tie trebuie sa iti multumeasca ci Domnului ca tu nu ai nici un drept sa primesti multumiri. Simti ca nu le meriti.

Asadar ca o completare spun ca orice simtamant primit care strange inima si il simtim in inima si ne indreptateste sa il primim (merit iubire, merit bucurie - eu le merit nascand slava desarta si confundand-o cu iubirea lui Hristos ) este doar miscare inimii noastre, simtamant natural. Pentru ca atunci cand primesti iubirea lui Hristos, nu te indreptatesti si spui: merit sa o primesc, o primesc pentru meritele mele de om bun; ci spui: sunt pacatos Doamne nu merit nimic bun si Tu totusi imi dai iubirea Ta, mie nevrednicului. Asta inseamna duhul umilit si inima infranta.
Atunci nu mai cauti in oameni fericirea si iubirea daruita tie pentru faptele tale. Mergi si daruiesti si fugi si de multumire si de lauda. Si lasi omul sa se bucure multumind lui Dumnezeu. Iar tu te bucuri cu mintea ca ai putut cu ajutorul lui Dumnezeu sa faci fapta buna.

Nu va suparati pe mine ca spun astea toate ca si cum spun din carte, eu mare carturareasa, ca ma intreb si eu cum de le scriu pe toate aici. Si ce ma indeamna sa le scriu. Ca imi vine in minte intrebarea, de ce? oare ca sa primesc ocara sau lauda, dupa om? sa ma invat cu astea ca si cum n-ar fi? abia acum inteleg de ce duhovnicul spune: scrie.

Va mai amintesc ceva legat de mantuire, despre dreptatea desavarsita si virtutea atotcuprinzatoare a omului. De doua ori am postat pe forum acestea, spuse de Sf. Teofan Zavoratul ca sa stim pe ce ne intemeiem mantuirea si nu stiu cati au citit, avand oroare de citatele postate de dobrin7m, marea carturareasa care arunca aici citate din avion. Da bine mi-ati zis, ca de nu vrea omul, nu trebuie fortat. Insa am facut-o nu pentru cei care nu vor ci pentru cei care totusi vor. Ma gandesc ca sunt si din cei ce vor.
no ma iertati, ca m-am intins iarasi.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!