Fireste ca pentru Apostol aceste 5 cuvinte aveau, singurele, cert inteles.
Piatra de temelie.
Restul riscau oricnd sa fie pura aberatie - cata vreme nu aveau temelia Adevarului.
Orice spunem rupt de afirmatia de capatai (cele 5 cuvinte sfinte) este, in duhul crestinului, de neinteles.
Este o limba straina, a unui alt popor (diferit de limba noului popor, cel al Dumnezeului nostru Iisus Hristos).

Asadar, cred ca ne invata Apostolul, daca voieste cineva sa capete inteles in cuvintele sale (si pretinde sa fie auzit intre oameni spre Slava lui Dumnezeu), atunci sa binevoiasca sa invete limba poporului crestin. Al carei ABC este din 5 cuvinte sfinte: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu".

Abia apoi, in baza temeliei acesteia de nezdruncinat, are sansa de reusita vreo ruga sau cerere, precum, de pilda, sfintitoarea intru pocainta: "miluieste-ma, pe mine, pacatosul".

Altminteri, unii ar fi putut zice (si asta voia sa amendeze Apostolul): "Zeus, Afrodita, Heraclie, ... miluieste-ma pe mine, pacatosul." O aberatie deplina, nu-i asa? Un buf in groapa mortii preasatule.