As vrea sa pot, printr-un simplu gest, sa-i alung sotiei, TOATE durerile, gandurile negre si neimplinirile la care, ca orice femeie, inca mai viseaza. Si nu e vorba de calatorii pe nu-stiu-ce coclauri, nici de niscai saloane de infrumusetare. Uneori imi pare rau ca nu pot fi intotdeauna asa cum ea se asteapta sa fiu, dar atunci... n-as mai fi eu. Stiu doar ca nu meritam sa am alaturi de mine un suflet atat de bun, iar pentru asta nu am cuvinte sa-i multumesc lui Dumnezeu. As vrea sa cred ca sunt oricand in stare de orice pentru ea, iar ea stie asta. Din pacate uneori, in dorinta de a ne menaja, ajungem sa regretam foarte mult. Dupa sarbatori, a avut tot felul de probleme, iar in noul an a cam calcat cu stangul, ca a trebuit sa faca injectii dimineata si seara. Noi locuim f. aproape de spital, iar intr-o dimineata, fara sa ma anunte, a plecat singura considerand ca n-are rost sa ma mai trezeasca si pe mine. In urma unei consultatii rapide, s-a ajuns la concluzia sa-i faca intravenos, iar cum nu prea are "vene" i-a pus un "fluturas, pe care l-a fixat cu acel leucoplast. Stia ca face alergie urata la leucoplast si ar fi putut sa ma sune sa i-l duc pe cel antialergic cu care suntem mereu pregatiti, dar... n-a vrut sa ma deranjeze. De acolo a plecat direct la serviciu... Ce-a urmat a fost precum in filmele de groaza... Plangea ca un copil de usturime si durere. Are mai bine de o saptamana de atunci, si inca mai are pusee, dar ceva mai usoare... Si toate astea, numai si numai sa-mi fie mie bine... Uneori e mai naiva decat un copil!... Poate de aceea o si iubesc atat de mult!...