[Mihailc]

Vlad, ce numești tu așa de poetic ”momente de pustiire” sunt de fapt simptome ale depresiei, și cel mai probabil semnalează că între conștient și inconștient există un conflict latent, poate fi vorba de o emoție reprimată ce-ți aduce aminte, din când în când, că a alunga ceva/pe cineva din minte nu atrage după sine și evacuarea din inimă.
Cred că trebuie să vorbești mai mult și mai des cu cineva de încredere despre ce simți cu adevărat, altfel, cu timpul, gunoiul ascuns sub preș ”va umple de duhoarea tristeții pătimașe întreaga chilie”. Durata și intensitatea suferinței depinde foarte mult de adâncimea locului unde ai ascuns cadavrul, încă viu, al afectului reprimat, dar și de iubirea cvasicompensatorie a celor apropiați.