Nu vreau sa fac valuri pledind voit impotriva, dar imi place sa imi reamintesc, si sa impartasesc aici, ca nu certitudinea omeneasca este motorul acestei vieti (cu credinta).

Iata situatii care pot pune pe ganduri:

- exista oameni care s-au sinucis pentru ca nu au primit o tigara... (macar ca refuzul le-a aratat, in mintea lor care avea nevoie de ajutor specializat in Urgenta, ca nu mai au nici o valoare pentru nimeni)
- in practica medicala, ne spunea profesorul de psihiatrie la facultate, intalnim cazuri cand pacientul este salvat de la moarte fie prin substanta care l-a adus in pragul mortii fie prin altceva (diazepam, sa zicem si glucoza). Iar daca nu avem la indemana acel altceva, singura sansa e sa ii mai dam putina otrava (de care organismul este dependent), iar prin aceasta sa castigam timp, pacalind sevrajul. Altfel pierdem un om care ar fi putut sa fie, ulterior, prin tratament adecvat, recuperat. Nu de putine ori, ca urmare, pesemne ca or fi existat unii medici care s-au rugat sa pice de undeva un deget de alcool, ca sa nu moara pacientul cu delirium tremens, de pilda.

Imi place sa cred ca nu pot judeca pe un fumator inrait care se roaga, cu disperare, pentru o reducere la tigari pana cand eu insumi nu l-am ajutat, deja, sa traiasca fara drog.