Citat:
În prealabil postat de cred_cu_adevarat
Cum ati reusit sa va lasati de fumat?
|
Am fumat din anul III de liceu (18 ani) si pina la 37 de ani .
Dupa aproape tot atitia ani de intrerupere a legaturii strinse si regulate cu biserica si Hristos am revenit la matca cu dorinta mare de a ma spovedi si de a ma impartasi .
Mi-am ales un duhovnic care sa mearga pe temperamentul meu (f. activ, f. greu de stavilit si stapinit) dar fara sa il fi cunoscut chiar in amanunt anterior doar ca am voit sa fie in primul rind calugar.
M-am dus la aceasta prima spovedanie cu ifose , adica cu formule invatate din indreptarele de spovedanie dar care nu erau pt. mine, spunindu-i duhovnicului : blagosloviti parinte sa ma marturisesc de toate greselile mele si sa ma impartasesc .
La auzul acestor vorbe mi-a raspuns : mai usor cu impartasania , sa vedem mai intii cum stai cu pacatele . Spovedania a durat cu un pic mai putin de 3 ore , eu nefiind spovedit de vreo 19-20 de ani. La sfirsit , dupa ce m-a spovedit mi-a spus iarasi : tu acum frate esti plin de pacate si iti duhneste sufletul de putoarea lor precum personajul Anastasia care a fost inecata de nemti in closet ... iar tu cutezi sa te apropii de sfintele taine ? Intii sa-ti plingi pacatele, sa te curatesti, sa te caiesti, sa faci canon si apoi vom vorbi de impartasanie ; dar asta peste citiva ani !!! Daca intre timp nu mai cazi in vreunul din acestea !
Venisem la biserica tare dornic sa ma impartasesc dar abia acum am inteles ce sunt Sf. Taine si cum trebuie sa fi ca sa te poti apropia de ele, cum trebuie sa fi deoarece Hristos nu intra in casa imputita , nici in orice ragalie sau palamida de pe marginea drumului . Astfel am plecat extrem de amarit si mihnit de la duhovnic dar in acelasi timp bucuros ca nu am ascuns nici un pacat la marturisire si hotarit sa astept cuminte trecerea timpului pina ma voi curati . Pt. aceasta am mers la duhovnic si nu ca sa-mi arat pretentiile sau cit de destept sunt eu.
Pt. ca nu am putut sa ma impartasesc , cum spuneam, am fost atit de amarit si am suferit atit de mult incit de a doua zi nu am mai pus tigara in gura nici pina in ziua de astazi , si fumam un pachet si jumatate de Kent de peste 10 ani.
Timpul a trecut , cind mai greu, cind mai repede pina mi-a ajutat Dumnezeu sa ma pot impartasi . In acea clipa bucuria a fost atit de mare incit multa suparare de la inceput nici nu mai avea valoare , aproape ca o si uitasem ca rasunet sentimental, afectiv. In acea zi , cind m-am impartasit prima data dupa aproape 30 de ani , si cind am iesit de la Sf. Liturghie m-a asteptat ,,cineva" la usile bisericii si mi-a dat o pereche de aripi cu care am zburat intr-o clipa cei 25 de kilometrii pina la casa mea , asa mi s-a parut ca a fost .
Am aflat si vestea murdara cum ca exista preoti care impartasesc fumatorii daca tin 3 zile inainte de impartasanie de nefumare . Ce trist ! Cica fac asta din dragoste de mireni ca sa nu ii desparta de Hristos ! Da , ce sofism splendid !
Iata, eu asa m-am lasat de fumat !