S-a vorbit mult, in anii 90, despre "rezistenta prin cultura". Toata presa evoca nenumarate aspecte ale acestei forme de lupta impotriva comunismului, impotriva mortii spiritului, impotriva depersonalizarii, iar cartea Parintelui Steinhardt "Jurnalul fericirii" este o incununare stralucita a acestui gen de literatura.
Unii dintre noi, care apucaseram pe atunci sa ne formam buna obisnuinta a lecturii, ne mai intalnim si astazi sa dezbatem o aparitie editoriala, sa comentam o pagina dintr-o carte sau un rand dintr-o revista. Si, lucru emotionant, se aduna in jurul nostru tinerii, un pic mirati, un pic curiosi, un pic fascinati si par a lua aminte... si revin mereu-mereu, vorba cantecului...
Astazi lumea e mai agitata ca oricind, peste tot. Ritmul problemelor depaseste pe cel al solutiilor... Resimtim cu totii stresul, parca nu se mai termina odata... Si, firesc pe undeva, in momente de slabiciune, esti ispitit sa evoci, fie si o clipa, viata de altadata... Dar te trezesti repede din visare, amintindu-ti totodata si altele... ca un dus rece, de gheata...

Revenind la topic, nu pot sa evit observatia ca oamenii aceia tineri, martirii din decembrie, au visat ca noi vom fi liberi. Ca si Hristos, care S-a rastignit pentru noi, oamenii, ca noi sa fim liberi si puternici, prin Duhul, sa ducem o viata binecuvantata, sa ne bucuram de ea si sa ne mantuim.
Ca si in cazul Jertfei Mantuitorului, si jertfa martirilor nostri din decembrie ne pune in fata uneidecizii de fiecare zi, de fiecare clipa: ce alegem? cum alegem sa traim? pe Cine alegem sau pe cine...
In masura in care alegem sa traim dupa cuviinta, sa ne straduim mereu sa inmultim talantul, sa ne pregatim pentru a veni la Cina - inseamna ca, pentru fiecare in parte, Jertfa nu a fost zadarnica. La fel ca in cazul jertfei martirilor din 89.
Insa daca facem pasul in lateral sau inapoi, daca optam sa traim ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, daca alegem de buna voie lantul robiei, daca ne place, in primul rand la nivel individual si al familiei noastre si la locul de munca (pentru cei care il au), sa asteptam ca altii, mereu altii si altcineva sa ne rezolve problemele... atunci jertfa lor si Jertfa Lui, pentru noi a fost zadarnica. Ne lipsim singuri de multe si mari bunatati.
El si ei au facut ceea ce aveau de facut. Acum e randul nostru.
Suntem ademeniti mereu de tot felul de lucruri, din afara si dinlauntru, suntem impiedicati sa ne urmam drumul, suntem uneori chinuiti de-a binelea, persecutati etc. Nu e usor ce traim azi. Dar cand a fost usor? Cand si cine a facut o treaba cu adevarat buna, pana la capat, fara jertfa, fara o portie mai mica sau mai mare de durere?
Noi romanii il avem in folclor pe Manole, ii avem si pe altii... Similar, fiecare popor are modelele lui de barbatie, de traire cu adevarat omeneasca. Dar Model ca al nostru, noi "Poporul lui Dumnezeu", nu are nimeni! Vedeti in ce postura privilegiata ne aflam, asadar! Si inca, nu Il avem doar ca model, ci si ca Izvor permanent de Putere, ca sprijin efectiv pentru fiece clipa si situatie de viata. Sa ne folosim de El! Sa nu ne rusinam, pentru ca El Insusi ne-a cerut-o, din dragoste!
E limpede ca nu ne putem sustrage de la confruntarea cu viata, oriunde am fi si oricine am fi. Spunea poetul, intru linistire si imbarbatare la moartea lui Fulger "o lupta-i viata/ deci te lupta".
Trebuie sa fim foarte netrebnici sau netrebniciti ca sa pierdem orice nadejde, doar pentru ca suntem presati din toate partile. Au fost si mosii nostri presati, chinuiti, torturati si ... au invins! Vom fi si noi invingatori (termenul care imi statea pe limba in postarea Yasminei) cu ajutorul lui Dumnezeu.
Cat despre dezbinarile noastre, boala nationala de azi, Biserica a pretuit intotdeauana ascultarea si comuniunea.
Uniti in Hristos, romanii vor face fata tuturor vitregiilor. Fara Domnul suntem pierduti, e limpede, oricum am pune problema. Asadar, fratilor si surorilor, sa ne bucuram de libertatea oferita noua de Hristos Domnul si de ucenicii lui, martirii din inchisori, cei din decembrie 89, si sa tinem cu toata demnitatea aproape, randuri strinse, in acelasi duh de credinta si de rugaciune, straduindu-ne fiecare si impreuna sa Il convingem pe Dumnezeul nostru sa stea la masa noastra comuna si astfel vom invinge greutatile veacului acestuia. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! AMIN+