Citat:
Īn prealabil postat de MariS_
Hristos s-a nascut!
Dragilor, i-am vazut cu ochii mei pe acei copii care strigau "exista Dumnezeu!" si cantau sub gloante "Hristos a inviat!". Aceia chiar credeau cu adevarat. Visul lor trebuia sa fie remediul nostru; ca n-a fost asa, asta nu mai e vina lor. Sa fie oare vina lor ca au fost prea inocenti? Sau ca n-au pus pret pe viata lor? Poate. Dar a noastra care este?? Eu n-as fi iesit in strada daca nu erau ei. Stiam ca regimul se prabuseste, eram cunoscut ca si "profet al sfarsitului", le spuneam celor cu care vorbeam, fara perdea, ca se apropie o mare schimbare, dar nu credeam ca e necesar si sa ies in strada pentru asta. Nu eram un luptator, doar pe tabla cu 64 de patratele mai exersam, din cand in cand, lupta. Nici credincios nu eram. Dar acei copii m-au "contaminat" cu elanul, cu visul si inocenta lor. Mi-a fost rusine sa nu ma implic, desi nu am stat sub gloante, nu stateam in Timisoara, faceam naveta si seara ma intorceam acasa la familie. Dar i-am admirat pe acei copii, imi venea sa-i strang in brate, ei au fost sufletul acelui entuziasm general. In inima lor S-a nascut cu adevarat Hristos. Dumnezeu sa-i ocroteasca pe cei ce si-au pus sufletul pentru noi!
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
"Nu au pus pret pe viata lor..."
Ei bine, desi inteleg/intuiesc de ce te-ai exprimat asa, cui ai vorbit, te rog sa imi dai voie, MariS_ sa spun ceea ce, dealtfel, cred ca ai fi spus tu insuti:
doar ei au pus,
cu adevarat, pret pe viata lor! Noi am ales, poate, doar sa traim...
Cel care se jertfeste, in intregime, pentru libertatea unui popor, acela cu adevarat si-a luat viata in serios.
Ei sunt ucenicii lui Hristos.
Vorbea Alin mai devreme despre cugetatul intelept sau ceva in genul...
Alin, inima curata e plina de intreaga intelepciune!
Nu mai e nevoie de alte ganduri... Ele devin dintr-o data prilej de intoarecere de la fapta, devin bariera, zid. Si sunt bazate pe frica, vin din dorinta trupului de a-si face legea lui in detrimentul duhului.
Pana cand ne vom indulci cu intelepciunea veacului acestuia?
Care, doar, se pune idol intre curatenia inimii si Dumnezeu?
Mi-a spus candva un prieten, preot, sa iau aminte la gandurile care apar in "spatiul" dintre soapta curata a inimii si fapta. Sa iau aminte ca sa inteleg unde, in ce moment si in ce mod lucreaza vicleanul (pentru a zadarnici, amana, taragana ca doar nu spre zidire)...
Revenind, bunule MariS_, la noi la sah e altceva... Unjoc, stim ca jucam, ca nu e pe bune chiar daca ne mai prinde partida in patima lumii ei imaginare... dar putem oricind sa punem piesele in tabla de sah, sa intrerupem, sa mai consultam o carte etc.
In momentele acelea decizia era definitiva si irevocabila. Nu exista pasul inapoi, tragerea de timp etc. DA sau NU erau alternativele.
Unii oameni au spus DA, invingem sau murim. Si au murit. Pentru libertate, pentru ca Hristos sa isi recapete pretuirea in inimile romanilor, a noilor generatii. Pentru ca noi sa citim cartile pe care le citim azi si sa stam aici pe forum la povesti, slava Domnului.
Cu adevarat ei au luat viata in serios si au stiut sa isi pretuiasca viata la adevarata ei valoare: de jertfa intru Hristos Domnul, in iubire de semeni. Cinste lor! Domnul sa ii mangaie cu toata pacea Lui! AMIN+
P.S. Asa cum spune Scotland, e dureros, doare tare in zona acestor discutii. Am spus tot ce am avut de spus si ma retrag inainte de a incepe si eu sa cred ca totul se amesteca sub zapada uitarii, eroii si calaii, martirii si fricosii, lasii si curajosii... Dumnezeu sa ne ierte pentru halul in care am adus impreuna tara aceasta, fiecare cu lasitatile si egoismul lui... la mine, mai intai, m-am referit, ca am avut in mana o anumita putere si am risipit-o ieftin, candva... Nu din trezvie am facut-o, nu din trezvie, Doamne...