Uneori, cand ma plimb cu fiul meu pe strada, mai uit de mine si, furat de ganduri, trec pe langa Biserica si nu imi fac semnul Crucii. Si sesizez, dupa cativa pasi, ca Tudor al meu nu mai e langa mine. Si tresar... El e la cativa metri in spate. Isi da jos caciula/fesul/sapca de pe cap si isi face semnul Crucii cu fata spre Biserica si face o plecaciune adanca. Indiferent cine trece pe langa el pe strada.
Atunci, in acele clipe cand vad un copil de 5 ani exersind libertatea, in timp ce eu sarmanul haladuiesc haihui, atunci stiu, imi e limpede: ei nu au murit degeaba.

Raoul, daca vei avea copii si le va fi frica sa mearga la Biserica ori sa spuna ce vor despre om si Dumnezeu asa cum spunem noi aici pe forum si oriunde... sa nu te miri, Raoul. Atunci sa te bucuri: vei fi castigat.
Sa nu fie! Doamne, sa nu mai fie in vecii vecilor!