[stefan florin]

[quote=osutafaraunu;417561]Nici pomeneală ca parabola să se ocupe de starea omului în moarte! Aceasta este o parabolă dată pentru a ilustra adevăratul spirit al iertării. Disperat trebuie să fie cineva ca să caute argumente în aspectele periferice ale unei parabole...

TOTAL GRESIT.
Motivul pentru care Domnul Iisus a rostit această parabolă era: mândria, aroganţa, ne-mila şi lăcomia fariseilor care trebuia demascată, cât şi pentru a le arăta ce-i aşteaptă dacă continuă în aroganţă şi în iubirea de bani şi nu se pocăiesc de ele. După ce Isus a învăţat că trebuie să fim credincioşi faţă de Dumnezeu în domeniul lucrurilor materiale, şi că nu putem sluji la doi Stăpâni şi lui Mamona şi lui Dumnezeu, (16:1-3); fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El (v.14), de aceea El le spune în v.15-19 următoarele avertismente-învăţături: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu...Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire... v.19-31 continuă cu restul parabolei.
Adevărul central subliniat de această parabolă este că pe Dumnezeu nu-l putem păcăli, şi că dreptatea noastră care este doar o poleială, ceva de suprafaţă nu este acceptată de Dumnezeu. Ba mai mult, dacă în viaţa aceasta trăim bine, am primit lucrurile bune (glorie, acceptare din partea societăţii, bogăţie materială, suntem socotiţi de oameni: drepţi, evlavioşi, religioşi), şi nu suntem miloşi, vom primi reversul medaliei în faţa lui Dumnezeu. Iar cei ce sunt persecutaţi, marginalizaţi de oameni, nebăgaţi în seamă ca Lazăr, săraci material, vor primii bogăţie, slavă, cinste şi binecuvântare, în viitor de la Dumnezeu. Astfel textul cheie al pildei este v.25 „Fiule” i-a răspuns Avraam „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.” Această învăţătură este predominantă în lecţiile date de Isus, de pildă, în predica de pe munte, El spune ceva asemănător: „Ferice de voi, care Sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi, care Sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!” (Luca 6:20-26).
Doamne ajuta!