[ioanna]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Ce e cu obiceiurile importate odata cu gandacul de bucatarie Periplaneta americana, din ex-religiosul Occident?.

Obiceiul impodobirii bradului a patruns la noi prin Catolicism :) Atata timp cat obiceiurile laice asociate sarbatorii religioase nu duc la o despuiala spirituala a acesteia, ci din contra, o potenteaza, atunci mie mi se par binevenite. Nu cred ca trebuie sa ne impiedicam in formalism religios si sa nu ne bucuram de iubirea si libertatea pe care ne-o da credinta. Povestile folclorice despre Craciun si miturile urbane, cum e si cel despre Mos Craciun, nu-s rele in sine, daca te obliga la lucruri bune si daca nu se uita de semnificatia religioasa a sarbatorii. Pentru mine bradul potenteaza sentimentul sacrului. El e organic unit cu colinda, cu impodobirea casei in vederea asteptarii colindatorilor care sa ne aduca prin cant vestea cea buna a Nasterii lui Hristos.

Cat il priveste pe Mos Craciun, recunosc ca imi placea mai mult cand era nevazut, ceea ce e firesc, doar nu exista ca atare, decat acum cand e intrupat si-l vezi peste tot (vitrine, magazine, tv, casete, ba a suferit si metamorfoze atat de variate intocmai unei papusi Barbie) , pentru ca prin Mos Craciun – nevazut, puteai induce unui copil ideea ca lumea este o taina care trebuie descoperita, ca dincolo de spectacolul mundan exista ceva care nu poate fi decat simtit: dragostea. Totusi, chiar daca Mos Craciun e un simulacru religios, avatarul modern al Sfantului Nicolae, chiar daca acum apare peste tot, de la carti de povesti pana la panouri publicitare, toate acestea nu sunt decat forme ale aceluiasi spirit in miscarea lor populara, un spirit real care strabate istoria inspirand atata dragoste. “Mosul” exista in fiecare dintre noi, trebuie doar sa-l descoperim si sa devenim la randul nostru “mosi” pentru altii, sa ne coalizam in aceasta frumoasa amagire universala, ce strabate timpul si uneste oamenii.