Cine a zis despre caine ca e animal de companie se inseala! Cainele e membru de familie cu drepturi depline si chiar mai mult, daca e sa ma iau dupa cateii pe care i-am avut eu.
Trebuie sa va spun, ca am suferit toata viata de frica cainilor. La un moment dat ii ajutam pe copiii mei la impartitul ziarelor ( astfel au invatat cum se castiga un ban) si dintr-o curte a iesit un dulau negru, inalt de un metru (in ochii mei, evident) care m-a facut sa nu ma mai pot misca de frica. Din casa a iesit o fetita de 4 ani, care i-a spus sa intre in curte si atunci am realizat: ce situatie penibila pentru mine, eu avand cu 40 mai mult ca ea!
Dar Dumnezeu a vrut sa ma vindece de aceasta frica fara margini de caini, daruindu-mi un caine "maidanez" fara stapan. Era numai ciciuleti si plin de exema de la pureci. Mi-am luat inima in dinti si l-am spalat. L-am dus la doctor si l-am vindecat de exema. Am devenit prieteni buni, iar cand l-am dus la tuns, am vazut aievea "Povestea porcului": din cainele rapcigos a iesit un "print"; parca era caprioara. Nu-mi venea sa cred ca e acelasi caine. Il chema Lasse si fusese abandonat,caci stapana lui a murit, iar sotul nu a vrut sa se mai ocupe de el. Lasse a bucurat pe toata lumea; iar toata lumea il iubea pe Lasse. Apoi a facut cancer si a murit. Am auzit ca ei iau asupra lor din dragoste pentru stapan bolile pe care acesta le-ar fi avut. Nu stiu daca e adevarat, dar toti cainii mei au avut aceleasi boli ca mine. Cainii au o dragoste infinita pentru stapanii lor. Aici noi nu spunem stapana/stapanul cainelui , ci mama/tatal cainelui, caci intr-adevar aceasta e relatia. Dupa ce a murit Lasee am primit un maltez, pe care l-am numit Bobi. Moartea lui Lasse ne-a durut extrem de tare, caci Lasse nu a suparat pe nimeni, ne-a daruit dragoste, si a lasat un gol mare in urma lui.
Alta data am zis si eu cate ceva despre oamenii care isi adorau cainii, dar dupa ce am trecut prin experienta cu Lasse, am inceput sa ii inteleg.
Avem un prieten, care e maniac cu curatenia in casa si putin cam nervos. L-am dus pe catelul meu in vizita la el, caci sotia lui isi dorea caine. El nu si nu. In final a cedat si a cumparat un maltez, care e acum bucuria casei. Acest prieten si-a recapatat calmul, a devenit alt om. Numai cine nu a avut caine poate spune ceva rau despre caini. Dar cine are caine stie ca are un prieten foarte cald si iubitor, nu se supara niciodata pe tine, indiferent ce i-ai face. Totusi Lasse s-a suparat odata pe sotul meu, pentru ca l-a durut cand i-a taiat unghiile. Doua zile nu l-a bagat in seama pe sotul meu, atata a durat supararea lui. A treia zi, cand a venit sotul meu acasa s-a urcat pe fotoliu si de acolo l-a latrat "cu vorbe", si-a spus tot oful printr-un latrat nuantat, dupa care a sarit si l-a intampinat pe sotul meu, asa cum obisnuia sa faca zilnic. Si acum dupa mai multi ani, inca mai am lacrimi in ochi cand imi amintesc de Lasse.
Acum am un maltez foarte rasfatat. Nu e de mirare, caci maltezului i se spune "bebelus cu blana". In ciuda dimensiunilor mici, este un caine de paza de nadejde. Are pasiunea "cititului" ziarelor si a reclamelor si trebuie sa fiu foarte iute, daca vreau sa mai citesc si eu ceva.
Pe cei, care nu ati avut niciodata caine, VA ROG SA VA LUATI CAINE! Nu stiti ce pierdeti daca nu aveti caine. Traiti viata pe jumatate si va lipsiti de dragoste adevarata: de primit si de dat!
P.S. Urzicuta, iarta.ma te rog ca nu sunt in asentimentul tau, dar cainele e viata mea.