Nu este clar dacă starea prin care treceți este mai mult psihologică, ținând de o depresie, adică o scădere a
thymiei, ori mai mult spirituală. Adesea sunt intricate. Cele de mai jos:
Citat:
|
Ma spovedesc (fara prea multa parere de rau), ma rog (fara prea multa luare-aminte),
|
pledează mai degrabă pentru cauză spirituală.
Trebuie observat că, în timp ce diavolul are capabilitatea de a ne împrăștia gândurile în timpul rugăciunii, el nu are capabilitatea de a ne diminua părerea de rău. Asta ține numai de noi, nefiind obiect al sugestiei diabolice. Problema este că, fără părere de rău, spovada nu funcționează. Este ca și când ai lua medicamentul potrivit împreună cu antidotul lui: tratamentul nu va avea efect. Nu există spovadă bună fără pocăință și fără hotărârea de a ne îndrepta. Aici trebuie să umblați.
Ce anume, exact, vă face să nu simțiți prea multă părere de rău ? Nu aveți convingerea că un anumit lucru este sau nu este păcat ? Atunci discutați asta, cel mai bine cu preotul. Procedând așa cum ne învață Domnul: arătați bubele dv preotului și întrebați-l: "este aceasta lepră sau nu este ?"
Sau, poate că nu aveți prea multă părere de rău fiindcă nu credeți că păcatul dv este un scandal în ochii Domnului ? Dar pentru asta El a venit, încarnându-Se ca om, coborând la nivelul cel mai de jos al condiției noastre. Pentru asta S-a lăsat chinuit și S-a lăsat crucificat, fiindcă sufletul dv este atât de important pentru El și nu vrea să îl piardă. Or, păcatul este exact metoda prin care El îl pierde, cum să nu fie supărat ?
Un lucru e clar și spun asta mai ales legat de păcatul capital al lenei. Dacă mândria este păcatul cel mai diabolic din lista păcatelor capitale, în schimb lenea este cel mai uman dintre ele. Diavolul este complet incapabil de lene, omul este.
Domnul ne-a dat viața în trup ca perioadă de probă în vederea vieții celei adevărate. Închipuiți-vă că sunteți managerul unei mari firme multinaționale și că angajați pe cineva într-o perioadă de probă. Dar respectivul nu face nimic. Nu face mari prostii: nu fură, nu își omoară colegii, nici măcar nu are legătură sexuală cu colegele, nu își înjură șefii, este prezent la program. Aparent, conduita lui este ireproșabilă și nu se vede nicio încălcare de regulament. În schimb, nu face nici lucruri bune. Nu își dă nicio osteneală, ci așteaptă să se termine ziua de lucru. Parcă ar dormi pe el mereu. Este numai o prezență fizică în cadrul firmei, că el este la birou ori că nu este, e egal. Eu vă întreb atunci: un astfel de angajat, pentru ce ar trebui să fie plătit ? Nu îl veți pedepsi, dar nici nu îl veți recompensa. Da fapt, nu are ce căuta în cadrul firmei și, la expirarea timpului prescris, când va avea loc întrevederea finală, veți chema oamenii dv să îl poftească afară. Nu așa ați proceda ?