În prealabil postat de Mihailc

Sigur că orthodoxia nu ar trebui să fie doctrinară, ci în primul rând experiențială, dar ce se vede pe teren e adesea diferit și contradictoriu față de reperele optime. În realitate, diferențele confesionale dintr-un cuplu sunt percepute ca teorii despre Dumnezeu care se bat în cap în multe aspecte chiar dacă practica se ridică cu greu și imperceptibil peste cota zero în cazul amândurora. Dacă ”micimea” este totuna cu atașamentul orgolios și strict lingvistic față de propria ”tradiție străbună” atunci ea trebuie neapărat depășită, altfel ne blocăm în categoria ”mărturisitori cu buzele”, deplânsă altădată de Domnul.
Iubirea adevărată este întotdeauna verticală, este orthodoxă - adică o participare reală, adevărată, dincolo de etichete confesionale, la ceea ce știm că este Dumnezeu, Dragoste Absolută. Nu cred că adeziunea formală la BOR este același lucru cu valorizarea ”credinței dată sfinților odată pentru totdeauna”, ar fi un simplu compromis făcut de dragul domnișoarei, fără prea mare impact asupra existenței persoanei în cauză. Decât o convertire rapidă și formală, mai bine o experiență comună mai lentă dar solidă care să se împlinească într-o bună zi în Biserică.