[tinutza]

Cand m-am dus eu la mormantul Parintelui Arsenie Boca (e ceva timp de atunci...) n-am avut prea multa credinta in ceea ce priveste ajutorul sau mijlocirea sfintilor, sau mai ales a lui, caci nu citisem mare lucru despre el, marturii sau cartile lui. Persoana cu care m-am dus acolo mi-a zis ca sunt marturi pe internet despre el. Dar dupa vreo jumatate de an am avut timp sa citesc mai multe marturi si cateva din cartile lui. Astfel, cand stateam pe bancuta aceea, asteptand sa-mi vina randul, aveam un gand nu prea bun, adica...nu prea eram de acord cu risipa de bani care se facea pe acele buchete sau ghivece cu flori pe care le aducea lumea (vazusem si cale, orhidee, ce nu erau acolo?!). Mi-am zis ca...e posibil ca manastirea sau maicutele sa faca vreo afacere cu florile astea, sa le vanda...

Cat stateam pe banca incercam sa imi gasesc gandurile de rugaciune, de cerere, dar nu prea reuseam. Imi venise randul meu la inchinare. M-am dus, am citit ce scria pe cruce, am atins cu mana crucea, apoi m-am asezat pe pernuta aceea, pusa special, si imi vine sa fac cum am mai vazut pe cineva mai inainte , sa pun mana pe mormant. Cand am facut asta, parca am simtit de-odata o evlavie, un sentiment care era total opus fata de cel pe care il aveam mai inainte pe banca. M-am rugat. Apoi, m-am intors pe banca. In mintea mea au continuat sa curga cereri, de schimbare in bine a sufletului de data asta, nu doar cereri lumesti spre care am fost inclinata la inceput. Mai apoi, a doua zi , dupa liturghie (care mi-a facut o deosebita placere, Parintele care slujea se exprima si canta atat de clar ca intelegeai tot tot, nu imi amintesc sa mai fi avut o asemenea placere la vreo alta manastire), deci, dupa aceea, mi-a venit un gand si mi-am imaginat ce am gandit, anume: ca omul ar avea o haina alba, care, daca face pacate, pe acea haina apar pete ce ne insotesc toata viata sau cel putin o anumita perioada de timp, ori cat am vrea sa scapam de ele (desi ne-am spovedit si impartasit) si ca mai bine e sa previn, sa nu fac pacate. Ei? Ce ziceti de asta? Si eu nu auzisem nimic de genul asta pana atunci, nu citisem ceva de genul asta din carti. Am citit din Sf Scriptura, dupa mult timp de atunci, ca la judecata ne vor insoti sau ca vor merge inaintea noastra faptele pe care le-am facut in aceasta viata. Se asemana oarecum cu ...sa-i zic ,,viziunea” mea de atunci.

Nu stiu al cui sa fi fost meritul, al Parintelui Arsenie Boca, al Liturghiei, al Sfintei Treimi fara mijlocirea Parintelui Arsenie Boca, nu stiu... Totusi, cred ca un inceput a existat acolo, pe pamantul manastirii, sfintit de Parintele Arsenie Boca...

Ziceam la inceput ca am mai fost cu cineva la Prislop, cu o doamna, care s-a rugat la mormatul Parintelui Arsenie Boca pt fiul ei, ca sa isi gaseasca servici, si pt intelegere in familie. La scurt timp (1-2 saptamani de la pelerinaj) fiul ei si-a gasit un servici bun, iar in casa la ei, ce sa spun, am vazut cu ochii mei, cum s-au linistit apele, ca erau tare tulburi (certuri , tipete), o schimbare care pe mine m-a uimit (desi, dupa un timp, au mai fost caderi in acea familie, nu a continuat sa fie totul lin si frumos mereu, dar oricum, nu se compara cu ce era inainte).

Sper sa mai ajung la mormantul Parintelui, sa mai repet atingerea pamatului, sa vad daca mai am parte de acelasi sentiment sau...poate mi s-a parut, dar parca nu imi vine sa cred ca mi s-a parut...

Daca a mai avut cineva parte de un sentiment asemanator dupa atingerea mormantului,mi-ar placea sa aflu...

Ceva asemanator am auzit de la cineva care a fost la Mormantul Lui Iisus Hristos in Tara Sfanta. O cunostinta de-a persoanei care imi povestea,cand s-a apropiat de mormant a vazut bani pe el(cum mai pune lumea si pe la manastiri la fantani, icoane) si ar fi avut un gand sa isi faca parte din acele monezi, dar dupa ce a atins mormantul a renuntat la idee si zicea ca s-a intors total schimbat, s-a dus pelerin dar s-a intors crestin.