Am citit intr-o analiza ca acel cuvantul din textul grecesc(tradus in romana prin ,,urăște")traduce,se pare,un cuvant din aramaica spus de Hristos.Acel cuvant nu avea semnificatia pe care o dam astazi notiunii de ,,urăște"ci insemna mai mult ceva de tipul sintagmei in Geneza 29:31 (Iacov o iubea pe Rahila mai mult decat pe Lia iar acest subiectivism al sau a fost interpretat de Domnul ca dispret)dar nici aici cu sensul de dispret asa cum intelegem noi.Aramica este foarte greu de tradus,nu corespund sensurile mereu.Este lesne de inteles ca Hristos,cunoscand a cincea porunca din Lege, nu ar fi solicitat ceva ce ar fi incalcat radical Legea deci este evident,fie si logic, ca sensul nu este asa cum il aplicam si intelegem noi in prezent,drept o atitudine negativa.

Intelesul ar fi cumva din sfera agricola:un om are o intreaga recolta de care se bucura dar dintr-un motiv bine determinat pune deoparte,un fel de renuntare prin punere pe plan secund,o parte de ea.Daca familia si dragostea pentru ea ar fi recolta atunci punerea deoparte ar insemna,asa cum s-a spus mai sus corect,din punctul meu de vedere,de catre lore,,Altfel spus sa nu-ti iubesti sotia/sotul, copiii, serviciul mai mult decat pe Dumnezeu.". Adica sa renunti ca si prioritate la ceva drag,sa sacrifici prin repozitionare,pentru a da totul lui Dumnezeu.Iar acest indemn este in perfecta concordanta cu doctrina predicata de catre Mantuitor.Alti exegeti au fost de parere ca solutia sintagmei este data de textul din Matei 10: 37,,Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.",textul din Luca fiind o subliniere accentuata a celor spuse in textul matein.Multe teorii exegetice pe acesta tema,nimic nou sub soare :)

Problemele de interpretare deriva din faptul ca traducerea nu poate pastra mereu sensul initial pentru ca nu toate expresiile dintr-o limba au acelasi inteles in limba in care se traduce.