[Fani71]

În prealabil postat de George.m

Crestinismul nu promoveaza ascultarea oarba fata de duhovnic. E nevoie de echilibru, de dreapta socoteala in toate.

Intr-adevar, nu-i greu sa observam o tendinta a unora de a-si face cumva un idol din duhovnicul lor. Le e greu sa admita ca si el poate gresi in anumite situatii, ca nu e un "mic papa".

Savatie Bastovoi amintea candva ca suntem chemati la o legatura echilibrata si fireasca cu duhovnicul, " în care duhovnicul înţelege că nu este Sfântul Arsenie cel Mare, nici Sfântul Pahomie şi în care ucenicul înţelege că nu este Acachie ascultătorul, iar pornind de la această constatare, încep împreună să-şi lucreze mântuirea.

Să nu îţi faci din duhovnicul tău un Gheron Iosif şi peste jumătate de an spui că “ăsta e un nebun care mi-a stricat viaţa” şi pleci în altă parte. Nu e mai bine să spui, ”ăsta-i părintele meu din Copşa Mică, îl iubesc, îl ascult şi vreau să ajung la el până la sfârşitul vieţii“?.

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: “Vai ce barbă are părintele!”, “Vai ce tras la faţă!”, “Vai cum tace părintele!”, “Vai dar cum mi-a zis părintele s-a şi întâmplat!”.

Să nu facem asta pentru că diavolul ne poate pregăti o umflătură din asta, ca după aceea, să ne facă praf, descoperindu-ne neputinţele lui. Acesta este un pericol atât pentru ucenic, cât şi pentru duhovnic. "

Foarte de acord.
Cred ca este un cuvant cheie in relatia cu duhovnicul: dragostea. Cand iubim pe cineva cu adevarat, nu il idealizam. este valabil si in viata de cuplu.