[TINERI PENTRU ROMANIA]

CE NE ÎNVAŢĂ ISTORIA

Un popor nu-şi poate împlini destinul fără o Ţară, adică fără propriile-i resurse.

Dumnezeu a dat fiecărui popor o Ţară şi o menire.
Popoarele care rămân fidele menirii lor şi Ţării lor au parte de pace, abundenţă şi fericire.
Popoarele care se îndepărtează de menirea lor şi de Ţara lor au sabia deasupra capului.
Toate relele se abat asupra lor până când revin la calea cea dreaptă, iar dacă perseverează în rău invazia, dezmembrarea teritoriului, exilul în masă şi chiar exterminarea le fac să dispară.

Fiecare popor are o misiune divină de îndeplinit şi un ţel de atins.
Un popor, oricât de slab, nu are de ce să se teamă dacă rămâne credincios lui Dumnezeu,Ţării lui şi misiunii lui divine.
Chiar înconjurat de naţiuni puternice, ambiţioase şi hrăpăreţe, Dumnezeu îl va apăra.

Soarta noastră ca popor stă în puterea lui Dumnezeu şi în mâinile noastre.
Naşterea noastră ca popor creştin în viforul marilor migraţii, când imperii au fost şterse de pe faţa pământului, nu este o întâmplare ci lucrarea lui Dumnezeu.
El s-a folosit de stămoşii noştri pentru a ţine vie lumina adevăratei credinţe pe pământul acesta aflat în calea tuturor răutăţilor.
Credinţa înaintaşilor în Pronia Cerească, eroismul lor, dragostea lor de moşie sunt scrise cu litere de sânge pe tot cuprinsul Ţării.
Să fim credincioşi, curajoşi şi virtuoşi ca ei ca să putem privi viitorul cu încredere.

Predescu Virgil