Cu rusine si amaraciune spun ca pana nu demult, eu insumi ma lasam antrenat in tot felul de astfel de scenarii, smintindu-ma nu numai pe mine, ci si pe altii care ajungeau sa citeasca parerile mele si care erau de fapt stapanite de... altcineva.
Pana la urma, care-i problema noastra de fapt? De ce ar trebui sa ne temem? Cu ce ne ajuta o framantare in plus care nu-i exclus sa fie provocata de niste scenarii lipsite de duh sfant? Tot auzim de X sau de Y care a prezis nu-stiu-ce... Daca a prezis sau nu, noi nu stim, ci doar ar trebui sa credem pe cuvant spusele celor care sustin astfel de ipoteze. Si chiar daca ar fi fost asa, cu totii stim ca si vrajitoarele prezic, si inca foarte bine, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le cautam sau sa le urmam. Nu spun ca Vanga se situiaza pe dreapta sau pe stanga in randul prezicatorilor, fiindca nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea. Dar am mai citit undeva despre un calugar din Rarau care ar fi prezis pentru anul acesta evenimente extrem de sangeroase pentru Romania si cu toate astea se pare ca ne-a ferit Dumnezeu. Si-apoi este inca in puterea noastra sa schimbam ceva. Dumnezeu e milostiv si nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Sa ne amintim de mesajul pe care Dumnezeu a dorit sa-l trimita prin Iona, poporului pacatos, tocmai fiindca voia sa-i determine sa se indrepte, desi soarta lor parea definitiv hotarata. Intr-un fel sau altul, ceva se va intampla cu siguranta, fiindca TREBUIE sa se intample. Insa, ceea ce ne ramane noua de facut, este sa ne smerim si sa ne rugam. E singurul lucru care ne salveaza. Poate ca aici ne va ajuta si traditia poporului roman, recunoscut ca fiind... mioritic: "Si de-o fi sa mor..." Pana la urma, daca incercam sa ne identificam in constiinta noastra cu "oile" Mantuitorului, nu avem nimic de pierdut. Aici sau dincolo, conteaza cel mai putin!