[laurastifter]

Sunt deosebit de interesante şi impresionante mărturiile voastre despre modul în care L-aţi cunoscut pe Dumnezeu!
M-au impresionat profund toate mesajele şi nădăjduiesc din tot sufletul ca Dumnezeu, Cel Care ne-a învrednicit de minunatul şi sacrul dar al credinţei celei adevărate, să ne întărească în acest pelerinaj către Împărăţia Sa - patria noastră cea din ceruri - şi să ne fie permanent alături, în fiecare clipă a vieţii, pentru ca, păziţi fiind prin harul Său, să rămânem veşnic credincioşi ai Săi şi să ne bucurăm în eternitate de comuniunea cu El şi între noi!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

P. S. Este deosebit de interesantă ideea lui N.Priceputu despre starea de "convertire continuă" ("conversio continua") - experienţă spirituală, pe care au trăit-o mulţi dintre convertiţii renumiţi ai istoriei Bisericii noastre, precum Sf. Ignatie Teoforul (care, atunci când a pornit pe drumul martiriului, după o viaţă întreagă consacrată lui Hristos, le-a scris creştinilor romani: "abia acum încep să fiu ucenic"), Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin şi mulţi alţii despre care, dacă-mi va îngădui timpul (care "nu prea are răbdare cu noi", cum ar spune Marin Preda), voi scrie câteva rânduri în mesajele viitoare.
Până atunci, aştept cu bucurie şi nerăbdare cât mai multe mesaje despre poveşti adevărate de întoarcere la credinţă, de împăcare cu Tatăl ceresc a "fiilor risipitori" care, după cum vedem în Evanghelie, sunt preferaţi celor cuminţi, dar formalişti. :)
Credinţa - aşa cum spunea un părinte foarte drag inimii mele - este un neîncetat dor după Dumnezeu, dor pe care Însuşi Domnul îl aprinde în sufletele noastre, insuflându-ne setea de a-L căuta. Omul - spunea acelaşi părinte - este "un căutător găsit", căci Însuşi Tatăl nostru Cel din ceruri a pus în fiinţa noastră aspiraţia spre comuniunea eternă cu El, Absolutul personal.

Dumnezeu să fie cu noi toţi!