Ioane,tu cu sufletul tau bun,trebuia sa spui tu ceva frumos:) Foarte frumoasa ideea ta,chiar m-ai pus pe ganduri,nu ma gandisem la o asemenea perspectiva dar omul cat traieste invata :) Ca sa spun si eu ceva cat de cat decent:iti doresc sa calaresti un asemenea cal intr-o dimineata frumoasa,la munte,cand rasare soarele.Ioane...imi vei da dreptate,nu se compara cu nimic,cand omul si calul devin o singura fiinta,in libertatea muntilor,intr-o lume parca renascuta prin intoarcere la origini(suna paradoxal nu?),asa cum am fost odata,om si animal,impreuna,prieteni..liberi. Dumnezeu cu tine si cu noi toti Ioane.