[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Si eu care credeam ca metanoia incepe prin voia Domnului, ca e sprijinita, orientata prin har, in Biserica, in impreuna-lucrarea dintre Dumnezeu si om.
Ei, daca e dictata (pare un pic dur cuvantul nu prea lasa speranta pentru vreo cadere, ceva acolo, o abatere cat de mica...) de liberul arbitru, atunci m-am linistit.
Gata cu angoasele, cu subteranele obisnuintelor pacatoase inradacinate in oameni, cu ispitele si vicleniile vrajmasului.
Liberul arbitru a dictat, e simplu! Ma supun si gata. M-am mantuit (sau poate m-a mantuit liberul arbitru).
Mie imi suna a voluntarism extrem. Daca vedem in om doar vointa, cred ca avem o imagine foarte schematica asupra complexitatii uimitoare a sufletului omenesc. Uneori, vointa celor mai volitivi oameni nu face cat o ceapa degerata in fata unor situatii simple de viata. Si invers, anxiosii si fricosii s-au dovedit uneori eroi, pe temelia unui sentiment puternic, de pilda cel al datoriei sau al iubirii (parintesti, ca exemplu).

Daca la calvini sau alti eterodocsi e de inteles sa creada in invatatura cultului lor, inclusiv predestinare, la ortodocsi este foarte greu de inteles, mai ales ca noi avem si nenumarate surse de unde sa ne informam. Eu nu am dat citatele din Sf. Ioan Gura de Aur sa le citesc tot eu, trebuie sa ne hotaram, credem ca Biserica si sfintii s-au inselat sau cel ce crede in predestinare. In cazul in care concluzia e prima afirmatie, ca Biserica s-a inselat cred ca ne putem gandi ce e smerenia.
Raspunsurile in aceasta "dilema" cu predestinarea le putem gasi in prima carte sau articol ortodox care ne cade in mana, pentru ca nimeni nu afirma altceva.
Nici nu e nevoie nici de acestea, avem un raspuns clar chiar in Sfanta Scriptura, Fapte, cap.10 ". Iar Corneliu, căutând spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu."

Mai era un exemplu in viata Sf. Mina (altul decat cel mai cunoscut): http://paginiortodoxe.tripod.com/vsd...si_evgraf.html
"Ermoghen era de neam tot atenian, născut şi crescut tot în păgînătatea idolească, dar cu obiceiul bun şi milostiv, deşi nu cunoştea pe Hristos, adevăratul Dumnezeu; însă cu faptele era ca un creştin, căci neavînd lege, din fire făcea ale legii. Mergînd Ermoghen împreună cu ostaşii spre Egipt, într-o noapte a văzut în vis trei bărbaţi prea străluciţi, zicînd către dînsul: "Să ştii, Ermoghene, că cel mai mic lucru bun nu este trecut cu vederea de Dumnezeu. De aceea şi lucrurile tale, deşi nu sînt desăvîrşit bune, însă Dumnezeu le primeşte şi calea ta, care era să fie spre pierderea multora, o va face ţie pricinuitoare slavei şi cinstei celei fără de moarte."

Vedem cum datorita faptelor lor bune acestia primesc indurare de la Dumnezeu.
Invatatura protestanta gresita porneste de la o alta eroare. Calvin (nu stiu daca si Luther) credea ca omul a cazut total dupa Adam, dreapta credinta spune ca omul a pierdut asemanarea cu Dumnezeu, dar nu a pierdut chipul lui Dumnezeu, adica si vointa si liberul arbitru.
Ca ortodoxia spune adevarul putem vedea oriunde, chiar si un ateu poate face fapte bune, e vorba de legea firii de care se aminteste des.
Predestinarea este o grava eroare pentru ca ar presupune ca Dumnezeu face si raul, predestinand si faptele bune si cele rele. Ori Dumnezeu nu face raul, doar il ingaduie, oamenii si ingerii cazuti fac raul, din cauza liberului arbitru si indepartarii de Dumnezeu.
In schimb se spune ca exista o randuiala, ca efectele acestor actiuni sa se rasfranga nu la intamplare. Asadar ceea ce facem noi este din libertatea noastra, ceea ce se intampla in exterior este ingaduinta Domnului.