Despre Parintele Adrian putem afla destul de multe detalii citind paginile site-ului
www.fericitceiprigoniti.net. Ca duhovnic se spunea ca era strict; cu mine a fost bland, prietenesc aproape, glumea cate putin la fiecare spovada.
Cateva din sfaturile dumnealui:
- ca sa intram in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa le combinam pe acestea 'sa tii Decalogul, sa tii cele 2 porunci ale iubirii (iubeste pe Dumnezeu... si pe aproapele tau...) si Evanghelia Matei 25 31-46'. Eu cred ca a avut dreptate.
- ii erau dragi studentii cuminti si 'eminenti' cum spunea dumnealui; si ne indemna sa insistam asupra studiului. Sa ne rugam dimineata si seara, sa mergem Duminica la biserica, sa tinem posturile, sa ne spovedim si sa citim mai ales Noul Testament cate putin in fiecare zi, dar 'sa invatati'.
- Parintele considera ca cea mai importanta rugaciune este "Tatal Nostru" 'pentru ca ne-a fost data chiar de Domnul Iisus'.
- vorbea despre frumusetea si simplitatea vietii fara pacat. 'Daca ai calcat Decalogul viata ta se complica'.
- nu-i placeau exagerarile; 'ne inchinam toti odata cand auzim "In numele Tatalui..." sau cand se inchina preotul sau diaconul'. Si nu-i placeau acei care aveau descarcari emotionale mai mari in timpul rugaciunii. Uneori cand trebuia sa se spuna Psalmul 50, Parintele preciza 'si sa-l spuna cineva care nu plange'. Ne recomanda sa fim intr-o buna dispozitie spirituala (cred ca e ceea ce Parintele Arsenie Papacioc sugera cand vorbea despre 'zambetul inimii').
- uneori, cand nu era prea obosit or presat de obligatii, povestea despre dumnealui, despre experientele sale. Cred ca au fost cele mai frumoase momente cu Parintele Adrian.
Acestea ar fi numai cateva linii din portretul Parintelui.
De cand a adormit parca e mai tot timpul cu mine; si din acest motiv, intr-un fel ma bucur ca s-a dus la Dumnezeu.
Parinte Adrian roaga-te pentru noi toti.