[Mtcrysty17]

În prealabil postat de WhiteChakra

Eu, dupa cum am mai spus, simteam un gol in suflet in momentul in care imi pierdeam credinta, simteam nevoia de credinta, stiam (sau mai bine zis, simteam) existenta divinitatii insa o refuzam. Acest simt m-a facut sa revin cu drag si, simultan, cu rusine la credinta, imi era rusine de mine, intr-un fel. Cred ca odata ce ai dobandit credinta pe cale.. naturala ? Spirituala ? Spune-o cum vrei.. e greu sa o pierzi, in cel mai rau caz aceasta apare ca o razvratire impotriva lui Dumnezeu in urma unei fustrari, suparari, caci iti este imposibil sa nu crezi in ceva ce simti si esti convins in adancul sufletului tau ca exista. Insa nu sunt sigur; de bine, de rau, n-am ajuns (inca) in acel stadiu.
Apropo, cu riscul de a fi mustrat de unii dintre voi, pot spune ca muzica hip hop-crestina (Haarp Cord, Immortal Technique, Righteouz Knight etc.) m-a inspirat/motivat si mai mult.

acelasi gol il simteam si eu, ma simteam rusinat..... ai dreptate e greu sa pierzi credinta.... numai sinucigasii au pierdut-o definitiv....