[Mtcrysty17]

În prealabil postat de vsovivi

Ei vezi dragul meu kaasanova? Din ceea ce spui reiese mândria 'sfinţişorului' care idolizează pe prinţesa lui... pe fata cea 'virgină', pe cea fără de păcate văzute, ca să se laude el cu trupurile altora... deci mie mi-e clar că nu am greşit în aprecieri cu atît mai mult cu cât vorbeam mai mult despre mine şi mă gândeam că şi tu o păţişi tot cam aşa... deci ai căzut în ispita iubirii trupeşti, iubirii închipuite, ai căzut în SiFi - listând aici pe net o suferinţă prea amară, o suferinţă grea ce vine din amorul propriu, din cel ce se crede pe sine victimă vrednică neştiind că aşa se revoltă tocmai împotriva adevăratei victime vrednice de care defapt nu-i mai pasă şi nu i-a păsat niciodată decât doar aşa de ochii gLumii.

Ştiu că doare Adevărul, dar cine nu caută mustrarea şi bătaia de sus ca să se îndrepte, nu se poate numi fiu, ucenic sau creştin curat cu inima ci un închipuitor de aiureli prin care vrea să acceadă la stăpânirea lăcomiei prin a se lăsa stăpânit de ea ca să satisfacă poftele... în auzul aplauzelor deşarte.

Păi dacă iubire nu e, nimic nu e, iar surogatul sexual oricât de atractiv şi 'înălţător' ar fi tot n-are nici un rost... aşa că degeaba o mai cauţi dacă vrei doar ca să te lauzi cu ea ca păgânii ce se bagă sub sarcină ca să-şi strângă încă un bagaj de marfă de calitate cu care să-şi dea lor valoare... valoarea mea.

Iubirea nu caută să se laude cu ale sale... şi nici nu se îndrăgosteşte spre a fi lăudat el însuşi cu sfinţişorimea şi vrednicia...

Ai de grijă să nu cazi mai rău, căci nu faci altceva prin comportamentul tău decât s-o reînvinovăţeşti mereu... doar pe ea.

Sper că ai înţeles dragul meu kaasanova. La limbochiul minţii mă refer.

''Şi cine iubeşte mai mult pe... nu e demn de Mine'', iar asta înseamnă să iubeşti mai mult pe Dumnezeu decât pe o femeie oarecare idolizată de 'iubirea' ta ca să-ţi dai valoare.

draga vsosvi, iti multumesc, dar imi rezerv dreptul sa te contrazic din nou... Dumneze mi-a dat-o prima data, El mi-a luat-o..... un an jumatate am stat fara ea, in acest timp m-am schimbat total, am invatat ce insemna suferinta, credinta adevarata, postul adevarat, rugaciunea, chiar si deznadejdea.... toata suferinta a fost spre binele meu... de o saptamana, ca prin minune, ea ma cauta mereu, se roaga de prietenii nostri comuni sa ma faca sa o ascult, sa ne impacam practic.... dupa doi ani de chin, apare ca prin minune, ca si cum ar fi trecut o luna.... dar mi-e teama.... Doamne ajuta!!