Citat:
În prealabil postat de bogdan81
Richard,
Spuneti ca omul nu pierde nimic din conditia sa umana daca inceteaza de a cauta, de a spera. Atunci inseamna ca sustineti ca omul, desi singura fiinta care stie ca va muri, isi poate de fapt asuma conditia unei pietre.
Ceea ce spuneti este ca omul desi stie ca va muri, poate trai nepasator in aceasta privinta.
Oare asa sa fie?
|
Nemurirea nu este singurul lucru pe care un om il poate spera sau cauta in cursul vietii sale, nu vad de ce reduceti conditia umana la a spera o salvare miraculoasa de la moarte.
In orice caz, daca asta ar trebui sa fie scopul suprem (atingerea nemuririi), atunci singura solutie rationala mi se pare concentrarea pe cercetarea stiintifica in aceasta directie, chiar daca in ziua de azi propunerile in acest sens sunt fanteziste.
Daca vorbim de conditia de om, atunci tocmai refuzul de a accepta realitatea (adica inevitabilitatea mortii) mi se pare o coborare din aceasta calitate superioara. Prin credinte irationale contrare realitatii nu suntem "mai oameni", ci dimpotriva, refuzam sa folosim exact componenta care de diferentiaza de animale, ratiunea.